Fiu de cioplitor în piatră din Possagno, Antonio Canova a crescut cu dalta în mână și a ajuns cel mai mare sculptor neoclasic al vremii sale. Marmura lui pare vie, moale ca o carne adevărată, îmblânzind răceala anticului fără să cadă în teatralul barocului. „Psyche readusă la viață de sărutul lui Cupidon” și „Cele trei Grații” rămân icoane ale gingășiei sculptate în piatră. A dăltuit deopotrivă morminte de papi și chipuri de împărați, printre care Napoleon. La moartea sa, în 1822, orașe întregi — Roma, Veneția, Possagno — l-au plâns ca pe un fiu al lor.