Bucură-te, raza Soarelui celui înțelegător; Bucură-te, raza Luminii celei neapuse; Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele; Bucură-te, ceea ce îi îngrozești pe vrăjmași ca un tunet; Bucură-te, că dintru tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină; Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe; Bucură-te, ceea ce te-ai arătat icoană a cristelniței; Bucură-te, ceea ce curățești întinăciunea păcatului; Bucură-te, baie care speli conștiința; Bucură-te, pahar care dai gust bucuriei; Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos; Bucură-te, viața veseliei celei de taină; Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Iar credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute.

Știai că epitrahilul, veșmântul de la gâtul preotului, este semnul harului fără de care nu se poate săvârși nicio Taină? Fără el, preotul nu poate spovedi, cununa ori boteza; de aceea se spune că preoția „stă pe epitrahil”.