Mai-marilor Voievozi ai oștilor cerești, rugămu-vă pe voi noi, nevrednicii, ca prin rugăciunile voastre să ne acoperiți pe noi cu acoperământul aripilor măririi voastre celei netrupești, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu deadinsul și strigăm: izbăviți-ne din nevoi, ca niște mai-mari peste cetele puterilor celor de sus.

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoșii și smeriții, și să cădem, cu pocăință strigând dintru adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; grăbește, că pierim de mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deșerți, că pe tine, singură nădejde, te-am câștigat.

Purtând în pântece Ploaia cea mai presus de ființă, Fecioară, ai ajuns Izvor ce revarsă viața, dăruind nouă, ca pe un nectar fără de moarte, apa cea curgătoare spre viață veșnică în râuri ce revarsă dulceață din fântâna ta totdeauna, de care bucurându-ne, strigăm: Bucură-te, Izvor de viață purtător!