Iata ma apropii de Sfanta Impartasire. Facatorule, sa nu ma arzi cu impartasirea, ca foc esti, care arzi pe cei nevrednici. Ci curateste-ma de toata intinaciunea.

Se spune despre un bătrân din pustie că un frate mai tânăr a păcătuit greu, iar ceilalți s-au adunat să-l judece și au chemat și pe bătrân. El a luat un coș găurit, l-a umplut cu nisip și l-a purtat în spate, lăsând nisipul să curgă în urma lui pe cale. Când l-au întrebat ce face, a răspuns: „Iată, păcatele mele curg în urma mea și eu nu le văd, dar am venit astăzi să judec păcatele altuia.” Auzind aceasta, frații l-au iertat pe cel căzut și au tăcut. Cine își vede propriile scăderi curgând în urma lui nu mai are timp să le socotească pe ale aproapelui.

Știai că isihasmul, de la cuvântul grecesc „isihia” — liniște, este calea rugăciunii tăcute a inimii, în care monahul cheamă neîncetat numele lui Iisus, până ce rugăciunea se coboară din minte în inimă?