Doamne, Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, milostivește-Te spre mine, păcătosul robul Tău, și mă miluiește și-mi iartă mie, nevrednicului, și-mi iartă toate câte am greșit Ție astăzi ca un om, și nu numai ca un om, ci și mai rău decât dobitocul, păcatele mele cele de voie și cele fără de voie, cele știute și cele neștiute.

Iar acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: „Am făcut un păcat mare și vreau să mă pocăiesc trei ani.” Iar bătrânul i-a zis: „E mult.” „Atunci un an?” „E mult.” Cei de față întrebau: „Până la patruzeci de zile?” Iar el a răspuns: „Și acesta e mult. Eu zic că, de se va pocăi omul din toată inima și nu va mai face acel păcat, și în trei zile îl primește Dumnezeu.” Căci Dumnezeu caută nu numărul zilelor, ci inima zdrobită.