Un ucenic l-a întrebat pe bătrânul din pustie: „Părinte, cum îmi voi găsi liniștea?” Bătrânul a luat un vas cu apă tulbure și l-a pus pe masă. „Privește-l”, i-a zis. După un ceas, mâlul se așezase pe fund, iar apa se limpezise de la sine. „Așa e și sufletul: nu-l vei limpezi zbătându-te în el, ci lăsându-l în pace.” Liniștea nu se cucerește cu forța, ci se așteaptă cu răbdare.