Un om purta în suflet o supărare veche și grea, ca o piatră ascunsă în sân. Într-o zi, un înțelept i-a cerut să care toată ziua o traistă cu pietre, câte una pentru fiecare mânie nespusă. Seara, cu spatele frânt, omul a înțeles: „Nu pe ei îi apasă pietrele, ci pe mine.” A doua zi le-a lăsat pe toate jos. Iertarea nu-l ușurează întâi pe cel iertat, ci pe cel ce iartă.
— poveste tradițională