Un părinte a fost întrebat de ce, deși postea și se ruga aspru, nu simțea pace. El a răspuns cu o poveste: un om săpa fântână după fântână și, negăsind apă, se muta mereu în alt loc. Un vecin i-a zis: „Dacă ai fi săpat mai adânc într-un singur loc, ai fi dat de izvor.” Așa și noi, ne mutăm de la o strădanie la alta fără să stăruim. Pacea izvorăște din stăruință, nu din neastâmpăr.