Doi drumeți au trecut printr-un sat unde au fost primiți cu ocări și porți închise. Unul a plecat cu inima grea, blestemând locul; celălalt a mers zâmbind mai departe. „Cum de nu te-a durut?” l-a întrebat cel dintâi. „Mi-au dat ura lor, dar eu nu am primit-o”, a răspuns el. „Ce nu iei, rămâne al celui ce ți l-a întins.” Răul nu te atinge decât dacă îl iei în sân.