Trestia și stejarul stăteau alături. Stejarul se lăuda cu puterea lui și disprețuia trestia care se pleca la orice adiere. A venit furtuna: stejarul, țeapăn, a fost smuls din rădăcini, iar trestia, plecându-se până la pământ, s-a ridicat teafără când vântul s-a potolit. Uneori tăria stă în a ști să te pleci; cel neînduplecat se frânge.