Un rege lacom a vrut să stăpânească atâta pământ cât putea înconjura pe jos într-o zi. A alergat din zori până-n seară, fără să se oprească, pentru încă o palmă de moșie. La apus a căzut mort. L-au îngropat, și tot pământul de care a avut nevoie a fost o groapă de doi coți. Atâta ia omul cu el, oricât ar aduna.

În toată nenorocirea, cel mai amar fel de nefericire este să fi fost cândva fericit.

Cei care contemplă frumusețea pământului găsesc rezerve de putere ce vor dăinui cât ține viața.