Doi călugări călătoreau și au ajuns la un râu unde o femeie nu putea trece. Cel mai bătrân a luat-o în brațe și a dus-o pe malul celălalt. Ore întregi cel tânăr a mocnit că a atins o femeie, până n-a mai răbdat și l-a mustrat. „Eu am lăsat-o pe mal acum ceva vreme”, i-a răspuns bătrânul, „tu însă o mai porți și acum.” Povara nu e fapta trecută, ci gândul care refuză s-o lase.

Așa am ieșit din nou să revedem stelele.

O broască țestoasă și un iepure s-au luat la întrecere. Iepurele, sigur pe iuțeala lui, s-a culcat la umbră să tragă un pui de somn. Broasca a mers încet, dar fără oprire, și a trecut linia întâi. Nu cel mai iute câștigă, ci cel care nu se oprește. Măsura și statornicia întrec adesea talentul risipit.