Un om a primit în dar un pom de aur cu frunze de smarald. L-a păzit atât de gelos încât n-a mai dormit, n-a mai râs, n-a mai avut prieteni. Într-o zi l-a dăruit unui muzeu și a plecat ușurat. „Abia acum e cu adevărat al meu”, a spus, „căci nu mai sunt eu al lui.”