Doi drumeți au găsit un pom cu roade la marginea drumului. Cel dintâi a cules doar cât să-și potolească foamea și a plecat mulțumit. Cel de-al doilea și-a umplut sânul, traista și pălăria, apoi n-a mai putut merge de greutate și a rămas sub pom, păzindu-și prada. Seara, cel cumpătat era departe, iar lacomul tot acolo, flămând de povara lui.

Un tânăr voia să afle cât cântărește o supărare. Înțeleptul a luat un pahar cu apă și l-a ținut întins în mână. „Cât cântărește?” „Puțin.” „Dar dacă îl țin un ceas? O zi?” „Ți-ar amorți brațul.” „La fel și grija: cât o ții, atât te apasă. Pune paharul jos.” Nu greutatea necazului ne frânge, ci cât timp refuzăm să-l lăsăm din mână.

Să ne muncim grădina.