Poi este o formă de dans tradițional practicat în principal de femeile maori, care rotesc sfori la capătul cărora sunt atașate bile ușoare confecționate inițial din planta de in (harakeke). Mișcarea sincronizată și ritmul bătăii poi-urilor creează un model vizual și auditiv complex, iar gradul de dificultate al mișcărilor reflectă experiența performerului. Inițial poi era folosit de războinicii maori pentru a-și menține agilitatea și forța mâinilor, și a evoluat în una dintre formele definitorii ale artei scenice maori.

La Beltane, vechiul festival celtic al focului, oamenii aprindeau ruguri mari pe dealuri, la începutul verii, iar turmele erau trecute printre flăcări spre a fi ferite de rele. Astăzi, la Edinburgh, focurile lui Beltane ard din nou, vestind biruința luminii asupra iernii.

Descântecul este un ritual terapeutic tradițional, practicat de femei bătrâne cu cunoștințe de medicină populară (descântătoare, babe, vraci), care rostesc texte poetice rimate — descântece — pentru a vindeca boli, a îndepărta deochiul (ochiul rău) sau a descânta de dragoste, frică sau alte rele. Ritualul implică și gesturi simbolice (stropirea cu apă, trecerea bolnavului prin cercuri, arderea de plante aromatice). Corpusul descântecelor românești a fost studiat de etnologii B.P. Hasdeu și G. Dem. Teodorescu, fiind considerată una dintre cele mai vechi forme de literatură orală românească.