În Japonia, gestul discret prin care gazda oferă oaspetelui un prosop cald, oshibori, înainte de masă sau de ceai, este o formă tăcută de primire. Musafirul își răcorește sau își încălzește mâinile, simțind din prima clipă grija cu care este așteptat.

În ultima miercuri dinaintea Nowruz-ului, iranienii sar peste focuri aprinse pe stradă strigând «Zardiye man az to, sorkhi-ye to az man» (paloarea mea să treacă la tine, roșul tău să vină la mine), transferând simbolic bolile și ghinionul în flăcări. Obiceiul are rădăcini zoroastriene și reprezintă purificarea prin foc înainte de noul an. Este una dintre cele mai vechi tradiții iraniene, practicată și de diaspora persană din întreaga lume.

În dimineața de Dragobete, fetele strângeau zăpada rămasă prin scorburi și văi umbrite și se spălau cu apa ei, ca să fie curate și frumoase peste an. Se credea că apa din omătul Dragobetelui e vindecătoare și aducătoare de dragoste.