Carte

Știai că enciclopediile ilustrate ale secolelor XIX–XX, cu gravuri și planșe colorate, erau adesea vândute în volume legate în piele și transmise din generație în generație? Pentru multe familii, o astfel de enciclopedie pe raft era simbolul învățăturii și al respectului pentru carte.

Știai că, înainte de a fi o carte tipărită, cuvântul „enciclopedie” vine din grecescul „enkyklios paideia”, adică „educație în cerc” sau „cunoaștere completă”? Ideea era ca un asemenea volum să cuprindă, ca într-un cerc, întregul rotund al cunoașterii omenești.

Știai că primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în 1901, a fost poetul francez Sully Prudhomme, iar nu Lev Tolstoi, considerat de mulți nedreptățit că nu a primit niciodată această distincție?

Știai că filosoful și scriitorul Jean-Paul Sartre a refuzat Premiul Nobel pentru Literatură în 1964, spunând că un scriitor nu trebuie să se lase transformat într-o instituție și că refuză orice distincție oficială?

Știai că Lev Tolstoi, autorul romanelor „Război și pace” și „Anna Karenina”, nu a primit niciodată Premiul Nobel pentru Literatură, deși a fost în viață în primii ani ai premiului și a fost propus în repetate rânduri?

Știai că Boris Pasternak, autorul romanului „Doctor Jivago”, a fost nevoit să refuze Premiul Nobel pentru Literatură în 1958, sub presiunea autorităților sovietice care îl considerau un act ostil?

Știai că Premiul Nobel pentru Literatură a fost câștigat și de un compozitor și interpret, Bob Dylan, în 2016, „pentru crearea de noi expresii poetice în cadrul marii tradiții a cântecului american”?

Știai că Premiul Goncourt, cea mai prestigioasă distincție literară din Franța, acordat din 1903, are o valoare simbolică de doar 10 euro, dar aduce câștigătorului vânzări uriașe și consacrare imediată?

Știai că romanul „În căutarea timpului pierdut” al lui Marcel Proust a câștigat Premiul Goncourt în 1919 (pentru al doilea volum), stârnind controverse pentru că a învins un roman despre război într-o Franță abia ieșită din Marele Război?

Știai că Premiul Booker, cea mai importantă distincție literară de limbă engleză din Marea Britanie, a fost acordat pentru prima dată în 1969, iar din 2014 a fost deschis oricărui roman scris în engleză și publicat în Regatul Unit?

Știai că Premiul Pulitzer, întemeiat prin testamentul editorului Joseph Pulitzer și acordat din 1917, premiază nu doar literatura, ci și jurnalismul, muzica și teatrul din Statele Unite?

Știai că se estimează că „Don Quijote” al lui Miguel de Cervantes este considerat de mulți cea mai vândută operă de ficțiune din istorie, cu sute de milioane de exemplare de-a lungul secolelor?

Știai că, dincolo de cărțile religioase precum Biblia, „Poveștile” lui Charles Dickens și romanele de mare tiraj, seria „Harry Potter” de J.K. Rowling a vândut peste 500 de milioane de exemplare în întreaga lume?

Știai că primul volum din seria „Harry Potter” a fost refuzat de aproximativ douăsprezece edituri înainte ca editura Bloomsbury să îl accepte, se spune, după ce fiica de opt ani a directorului a cerut să citească mai departe?

Știai că romanul science-fiction „Dune” al lui Frank Herbert a fost respins de aproape douăzeci de edituri și a fost publicat în cele din urmă de o editură specializată în manuale despre reparat automobile, Chilton?

Știai că manuscrisul cărții „Scaunul” (À la recherche) al lui Proust și alte capodopere celebre au fost respinse inițial de editori, semn că nici cei mai fini cunoscători nu recunosc mereu geniul la prima lectură?

Știai că romanul „Pe drum” (On the Road) și multe alte cărți azi celebre au trecut prin zeci de refuzuri editoriale, iar „Jonathan Livingston pescărușul” al lui Richard Bach a fost respins de peste o sută de edituri înainte de a deveni bestseller?

Știai că una dintre cele mai lungi opere de ficțiune scrise vreodată este considerată „În căutarea timpului pierdut” a lui Marcel Proust, cu peste un milion de cuvinte, menționată adesea în recordurile literare?

Știai că cea mai scumpă carte sau manuscris vândut vreodată la licitație este Codex Leicester, un caiet de însemnări științifice al lui Leonardo da Vinci, cumpărat de Bill Gates în 1994 pentru peste 30 de milioane de dolari?

Știai că un exemplar din prima ediție a operelor complete ale lui Shakespeare, „First Folio” din 1623, s-a vândut la licitație pentru aproape 10 milioane de dolari în 2020, un record pentru o carte tipărită de literatură?

Știai că una dintre primele biblioteci publice ale lumii antice a fost celebra Bibliotecă din Alexandria, întemeiată în Egiptul ptolemaic în secolul al III-lea î.Hr., care aspira să adune toate cărțile lumii cunoscute?

Știai că prima lege modernă a dreptului de autor a fost „Statute of Anne”, adoptată în Anglia în 1710, care recunoștea pentru prima dată autorii, nu doar tipografii, drept titulari ai drepturilor asupra operelor lor?

Știai că scriitorul american Samuel Langhorne Clemens a semnat sub pseudonimul „Mark Twain”, o expresie de pe fluviul Mississippi care însemna o adâncime a apei de două stânjeni, sigură pentru navigație?

Știai că romanciera engleză Mary Ann Evans a scris sub pseudonimul masculin „George Eliot” pentru a fi luată în serios într-o epocă în care femeile erau adesea asociate doar cu romanele sentimentale?

Știai că surorile Brontë și-au publicat primele opere sub pseudonimele masculine Currer, Ellis și Acton Bell, iar J.K. Rowling și-a semnat numele cu inițiale pentru ca băieții să nu evite o carte scrisă de o femeie?

Știai că printre cei mai prolifici scriitori din istorie se numără spaniola Corín Tellado și britanica Barbara Cartland, autoare de romane de dragoste, creditate cu sute de titluri și sute de milioane de exemplare vândute?

Știai că prolificul autor de science-fiction Isaac Asimov a scris sau editat peste 500 de cărți, acoperind aproape toate domeniile cunoașterii, de la ficțiune și istorie până la manuale de știință?

Știai că romanul „Pe aripile vântului” al Margaretei Mitchell, câștigător al Premiului Pulitzer în 1937, a fost singura carte publicată de autoare în timpul vieții, devenind totuși unul dintre cele mai vândute romane americane?

Știai că Vasile Alecsandri a adunat și publicat culegerea „Poezii populare ale românilor” (1852–1853, ediția întregită 1866), salvând de la uitare balade precum „Miorița” și „Toma Alimoș”? El a spus că poporul român „e un mare poet”, iar munca sa a devenit izvor pentru scriitorii de mai târziu.

Știai că Vasile Alecsandri a câștigat în 1878, la Montpellier, marele premiu al unui concurs internațional de poezie latină cu „Cântecul gintei latine”, fiind ales dintre poeți din toate țările de limbă romanică?