Carte

Știai că Shakespeare a scris 154 de sonete? Multe dintre ele sunt adresate unui tânăr misterios, iar altele unei „Doamne Brune”, identitatea ambelor rămânând până azi una dintre cele mai discutate enigme ale literaturii.

Știai că cel mai iubit sonet al lui Shakespeare începe cu întrebarea „Să te asemăn cu o zi de vară?” și se încheie cu promisiunea că, atâta vreme cât oamenii vor mai putea citi, versurile îi vor da iubitei o viață fără sfârșit?

Știai că haiku-ul japonez este alcătuit, în forma clasică, din doar 17 silabe, împărțite în trei versuri de 5, 7 și 5 silabe? În atât de puține cuvinte, poetul surprinde de obicei o clipă din natură și un semn al anotimpului.

Știai că cel mai celebru haiku din lume este al lui Bashō, poetul japonez din secolul al XVII-lea, și vorbește despre o broască ce sare într-un iaz vechi, tulburând tăcerea cu sunetul apei? Aparenta lui simplitate ascunde o întreagă filozofie a clipei.

Știai că Bashō nu a fost doar poet, ci și un mare călător? Cea mai cunoscută carte a sa, „Drum îngust spre nordul îndepărtat”, este jurnalul poetic al unei lungi pelerinaje pe jos prin Japonia, în care proza și haiku-ul se împletesc.

Știai că poetul persan Rumi, care a trăit în secolul al XIII-lea, este considerat astăzi unul dintre cei mai citiți poeți din Statele Unite? Versurile sale despre dor și iubire divină, scrise cu opt secole în urmă, ating și azi milioane de cititori.

Știai că poetul persan Hafez, din secolul al XIV-lea, este atât de iubit în Iran încât mulți își deschid la întâmplare volumul lui pentru a-și „citi” viitorul? Acest obicei, numit „fal-e Hafez”, trăiește și în zilele noastre.

Știai că Omar Khayyam, autorul celebrelor „Rubaiate” persane, a fost în vremea sa vestit mai ales ca matematician și astronom? Poemele sale despre trecerea vremii au devenit renumite în Occident abia în secolul al XIX-lea, printr-o traducere engleză.

Știai că Goethe a lucrat la poemul dramatic „Faust” aproape toată viața, timp de peste șaizeci de ani? A început să-l scrie în tinerețe și a încheiat partea a doua cu puțin înainte de moarte, la peste optzeci de ani.

Știai că poetul american Walt Whitman și-a retipărit și tot rescris volumul „Fire de iarbă” de-a lungul întregii vieți? A pornit de la o carte subțire și a ajuns, ediție după ediție, la o culegere mult mai amplă, pe care o considera opera vieții lui.

Știai că Emily Dickinson, una dintre cele mai mari poete americane, a trăit aproape retrasă și a publicat în timpul vieții doar câteva poezii? Cele aproape 1.800 de poeme ale sale au fost descoperite după moarte, într-un cufăr, de sora ei.

Știai că poemele lui Emily Dickinson sunt pline de liniuțe și de cuvinte scrise neașteptat cu majusculă? Primii editori i-au „corectat” versurile ca să pară obișnuite, iar forma lor originală, îndrăzneață, a fost restabilită abia mult mai târziu.

Știai că poetul chilian Pablo Neruda și-a scris cea mai iubită carte, „Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de deznădejde”, pe când avea doar nouăsprezece ani? A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1971.

Știai că Pablo Neruda a scris și o serie de „Ode elementare”, închinate lucrurilor mărunte și obișnuite? Există la el ode pentru o ceapă, pentru un ciorap, pentru sare sau pentru o roșie — dovada că poezia poate înnobila și cele mai umile lucruri.

Știai că poetul de limbă germană Rainer Maria Rilke a scris o carte întreagă de sfaturi despre creație sub forma unor epistole? „Scrisori către un tânăr poet” a devenit o carte de căpătâi pentru nenumărați scriitori care căutau curajul de a-și urma vocația.

Știai că poetul indian Rabindranath Tagore a fost, în 1913, primul scriitor din afara Europei care a primit Premiul Nobel pentru Literatură? A fost distins mai ales pentru volumul „Gitanjali”, un ciclu de poeme-cântece de o adâncă spiritualitate.

Știai că Tagore a compus și versurile imnurilor naționale a două țări? Poemele sale au devenit imnul Indiei și, respectiv, imnul statului Bangladesh — un caz aproape unic în istoria poeziei.

Știai că trubadurii, poeții-cântăreți din sudul Franței medievale, au inventat în secolul al XII-lea idealul „iubirii curtenești”? Ei cântau adorația plină de respect față de o doamnă, punând temelia poeziei de dragoste europene de mai târziu.

Știai că printre trubaduri s-au numărat și femei, numite „trobairitz”? În lumea medievală, aceste poete nobile compuneau ele însele versuri despre iubire, iar câteva dintre cântecele lor s-au păstrat până azi.

Știai că rima nu a existat în poezia antică greacă și latină? Versul clasic se sprijinea pe ritm, pe alternanța silabelor lungi și scurte, iar rima, așa cum o știm noi, a devenit obișnuită în Europa abia în Evul Mediu.

Știai că versul cel mai folosit de Shakespeare se numește „pentametru iambic”? El este alcătuit din cinci perechi de silabe, cu accentul căzând ritmic pe a doua din fiecare pereche — un tipar despre care se spune că imită bătaia inimii.

Știai că „Micul Prinț” al lui Antoine de Saint-Exupéry, publicat în 1943, este una dintre cele mai traduse cărți din lume, apărând în peste 500 de limbi și dialecte?

Știai că Saint-Exupéry a scris și a ilustrat el însuși „Micul Prinț”, acuarelele delicate cu micul erou pe planeta lui fiind creația mâinii sale?

Știai că „Micul Prinț” a apărut întâi în engleză și franceză la New York, în 1943, și abia după moartea autorului a fost publicat în Franța, în 1946?

Știai că Saint-Exupéry era aviator, iar prăbușirea unui avion în deșert, punctul de plecare al poveștii, se inspiră dintr-un accident real pe care l-a trăit în deșertul Sahara, în 1935?

Știai că „Alice în Țara Minunilor” a fost scrisă de Lewis Carroll, pseudonimul matematicianului Charles Lutwidge Dodgson, care preda la Universitatea Oxford?

Știai că povestea despre Alice s-a născut într-o zi de vară a anului 1862, când Carroll a improvizat-o pentru fetițele Liddell în timpul unei plimbări cu barca pe râu, iar micuța Alice Liddell i-a cerut să o aștearnă pe hârtie?

Știai că „Pinocchio” a fost scris de italianul Carlo Collodi și a apărut întâi ca foileton, în 1881, în ziarul pentru copii „Giornale per i bambini”?

Știai că, în varianta inițială a lui Collodi, povestea lui Pinocchio se termina tragic, cu păpușa spânzurată de un copac — abia la cererea cititorilor autorul a continuat-o și i-a dat un final luminos?

Știai că numele „Pinocchio” înseamnă în dialectul toscan ceva ca „sâmbure de pin”, potrivit pentru o păpușă cioplită dintr-un buștean de lemn?