Cer & stele

Două lucruri îmi umplu sufletul de o admirație și o venerație mereu nouă și crescândă: cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine.

Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

Iubirea care mișcă soarele și celelalte stele.

Cu toții suntem în noroi, dar unii dintre noi privesc spre stele.

Dacă stelele ar apărea o singură noapte la fiecare o mie de ani, cum ar mai crede și s-ar închina oamenii, și ar păstra atâtea generații amintirea cetății lui Dumnezeu care li s-a arătat!

Suntem făcuți din materie stelară.

Adesea mi se pare că noaptea e mai vie și mai bogat colorată decât ziua.

Când privesc cerurile Tale, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: ce este omul, că-Ți amintești de el?

Știu că sunt muritor și trecător; dar când urmăresc mișcarea deasă a stelelor, nu mai ating pământul cu picioarele.

[Universul] este scris în limba matematicii, iar literele sale sunt triunghiuri, cercuri și alte figuri geometrice, fără de care e cu neputință să înțelegi un singur cuvânt din el.

Nu uita să privești în sus, spre stele, și nu în jos, la picioarele tale. Încearcă să înțelegi ce vezi și minunează-te de ce există universul. Fii curios.

El numără mulțimea stelelor și tuturor le pune nume.

Dacă verși lacrimi fiindcă a apus soarele, ele nu te vor lăsa să vezi stelele.

Am iubit stelele prea mult ca să mă mai tem de noapte.

Doi oameni priveau afară prin gratiile aceleiași ferestre: unul vedea noroiul, celălalt vedea stelele.

Pământul este leagănul omenirii, dar nu poți rămâne veșnic în leagăn.

Ca să faci o plăcintă cu mere de la zero, trebuie mai întâi să inventezi universul.

Nu e drum lin de pe pământ până la stele.

Prin greutăți, către stele.

La steaua care-a răsărit / E-o cale-atât de lungă, / Că mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă.

Cobori în jos, luceafăr blând, / Alunecând pe-o rază, / Pătrunde-n casă și în gând / Și viața-mi luminează!

Doar izvoarele suspină, / Pe când codrul negru tace; / Dorm și florile-n grădină — / Dormi în pace!

Ceea ce înfrumusețează deșertul este că ascunde undeva o fântână.

Stelele sunt frumoase din pricina unei flori pe care n-o vezi.

Când vei privi cerul noaptea, fiindcă eu voi locui într-una din stele, fiindcă eu voi râde într-una din ele, va fi pentru tine ca și cum ar râde toate stelele.

Tăcerea veșnică a acestor spații nesfârșite mă înspăimântă.

Privește stelele în mersul lor ca și cum ai alerga alături de ele.

Dar eu sunt statornic ca steaua de miazănoapte.

A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei și luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopții, și stelele.

…când stelele dimineții cântau laolaltă și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie.