Istorie

Știai că Alexandru cel Mare a întemeiat de-a lungul cuceririlor sale un mare număr de orașe, multe purtând chiar numele său, Alexandria? Cea mai faimoasă, din Egipt, a devenit centrul cultural al lumii antice, cu o bibliotecă ce visa să adune toate cărțile lumii. A murit tânăr, la doar treizeci și doi de ani, în anul 323 î.Hr., la Babilon, lăsând un imperiu întins pe trei continente.

Știai că orașul-stat era la greci o lume întreagă, iar Grecia antică nu a fost niciodată un singur regat, ci sute de cetăți independente, adesea în război una cu alta? Fiecare polis avea propriile legi, monede, calendare și zei ocrotitori, iar un atenian se simțea mai degrabă cetățean al Atenei decât „grec”. Ceea ce îi unea nu era un stat, ci limba comună, zeii din Olimp și marile sărbători precum Jocurile Olimpice.

Știai că marele război dintre Atena și Sparta, numit Războiul peloponesiac, a durat aproape treizeci de ani, între 431 și 404 î.Hr.? În timpul asediului, o molimă cumplită a lovit Atena aglomerată de refugiați și l-a răpus chiar pe Pericle, conducătorul care ridicase cetatea la culmea gloriei. Istoricul Tucidide, martor al bolii, a descris-o cu o precizie care încă îi uimește pe medicii de azi.

Știai că grecii au construit, în insula Rodos, o statuie uriașă de bronz a zeului soarelui Helios, cunoscută drept Colosul din Rodos, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice? Înaltă cât o clădire de câteva etaje, a stat în picioare doar vreo cincizeci de ani, până când un cutremur a doborât-o pe la 226 î.Hr. Bucățile ei uriașe au rămas la pământ secole de-a rândul, iar oamenii veneau de departe doar ca să le privească.

Știai că romanii aveau o rețea de drumuri pietruite de aproximativ 80.000 de kilometri, suficientă cât să înconjoare Pământul de două ori? Cea mai veche și mai faimoasă, Via Appia, a fost începută în anul 312 î.Hr. de cenzorul Appius Claudius Caecus. Unele porțiuni ale ei se pot străbate și astăzi, cu lespezile de bazalt tocite de două milenii de pași.

Știai că apeductele Romei aduceau în oraș, în perioada de vârf, sute de milioane de litri de apă pe zi, coborând mai mereu doar prin forța gravitației? Panta era calculată cu o precizie uimitoare, uneori de câțiva centimetri la sute de metri. Apa curgea limpede pe canale, se aduna în castele de distribuție și de acolo pornea spre băi, fântâni și case.

Știai că erupția Vezuviului din anul 79 d.Hr. a îngropat orașul Pompei sub un strat gros de cenușă și pietre ponce, păstrându-l aproape neatins timp de secole? Cenușa a mulat corpurile celor prinși de dezastru, iar arheologii au turnat mai târziu ghips în golurile rămase, redându-le formele. Pe ziduri s-au păstrat până și afișele electorale și mâzgăliturile trecătorilor.

Știai că relatarea cea mai amănunțită a erupției Vezuviului ne-a rămas de la Pliniu cel Tânăr, care privea totul de peste golf, de la Misenum? Unchiul său, Pliniu cel Bătrân, comandant de flotă și naturalist, a pornit cu corăbiile spre coastă pentru a salva oameni și a murit acolo. În cinstea acelei descrieri, erupțiile de acest tip se numesc și astăzi „pliniene”.

Știai că numele adevărat al Colosseumului era Amfiteatrul Flavian, după dinastia împăraților care l-au ridicat? Numele de „Colosseum” a venit mai târziu, probabil de la statuia colosală a lui Nero, „Colosul”, care se înălța prin apropiere. Arena a fost inaugurată de Titus în jurul anului 80 d.Hr. prin jocuri ce ar fi ținut o sută de zile.

Știai că arena Colosseumului putea fi acoperită cu un imens văl de pânză, numit velarium, care ferea spectatorii de soare? Se spune că marinari special aduși din flota de la Misenum manevrau frânghiile și catargele, ca pe corăbii. Sub podeaua arenei se afla un labirint de galerii, hypogeul, unde așteptau fiarele și decorurile.

Știai că nu toți gladiatorii mureau în luptă, iar mulți nici măcar nu piereau în arenă? Antrenarea unui gladiator era costisitoare, așa că patronii lor aveau tot interesul să îi păstreze în viață. Unele lupte se încheiau prin cruțare, iar câțiva gladiatori celebri au ajuns adevărate vedete, adulate de public și de doamnele din tribune.

Știai că gestul cu degetul mare, atât de familiar din filme, este mult mai nesigur decât credem? Sursele antice vorbesc despre un semn cu degetul, „pollice verso”, dar nu spun limpede dacă degetul în sus însemna viață, iar în jos moarte. Imaginea pe care o avem azi vine în bună parte de la un tablou din secolul al XIX-lea, nu direct din texte.

Știai că o legiune romană din epoca imperială număra în jur de 5.000 de soldați și avea o structură remarcabil de organizată, împărțită în cohorte și centurii? Fiecare legionar căra pe drum, pe lângă arme, unelte de săpat, pari și provizii, atât de multe încât soldații își spuneau în glumă „catârii lui Marius”. Seara își ridicau tabăra fortificată după un plan aproape identic, oriunde s-ar fi aflat.

Știai că formația numită „testudo”, adică broasca-țestoasă, îi transforma pe legionari într-un fel de fortăreață mișcătoare? Soldații își uneau scuturile deasupra capetelor și în laturi, ferindu-se de săgeți și pietre în timpul asediilor. Disciplina era atât de strânsă, încât grupul putea înainta și urca pante păstrând acoperișul de scuturi neatins.

Știai că Iulius Cezar a fost cel care a reformat calendarul, dându-i forma pe care o folosim în mare parte și astăzi? Sfătuit de astronomi, a introdus anul de 365 de zile cu o zi în plus la fiecare patru ani. Pentru a corecta rătăcirile vechiului calendar, anul 46 î.Hr. a fost prelungit la peste 400 de zile și a rămas cunoscut drept „anul confuziei”.

Știai că, trecând râul Rubicon cu legiunile sale în anul 49 î.Hr., Iulius Cezar a încălcat o lege care interzicea unui general să intre înarmat pe teritoriul Italiei? Gestul însemna practic declanșarea unui război civil. Tradiția spune că ar fi rostit atunci vorbele „zarurile au fost aruncate”, iar expresia „a trece Rubiconul” a rămas până azi pentru o hotărâre fără cale de întoarcere.

Știai că luna iulie își trage numele de la Iulius Cezar, iar august de la primul împărat, Augustus? Cezar s-a născut în luna care înainte se numea Quintilis, iar senatul a rebotezat-o în cinstea lui. Augustus a primit luna următoare, iar o veche poveste spune că i s-ar fi adăugat o zi ca să nu fie mai scurtă decât cea a lui Cezar.

Știai că, la începuturile ei, Roma nu era condusă de regi sau împărați, ci a fost timp de secole o republică? După alungarea regilor, prin tradiție în anul 509 î.Hr., puterea a fost încredințată în fiecare an la doi consuli, aleși pentru a se controla reciproc. Abia mult mai târziu, sub Augustus, republica s-a transformat treptat în imperiu.

Știai că în vremuri de mare primejdie romanii puteau numi un „dictator”, un conducător cu puteri depline, dar numai pentru o perioadă strict limitată? Ideea era ca statul să aibă o mână fermă la nevoie, fără ca cineva să păstreze prea mult timp o asemenea putere. Legenda îl amintește pe Cincinnatus, care ar fi lăsat plugul, a salvat cetatea și s-a întors apoi la câmpul său.

Știai că romanii foloseau un fel de beton, „opus caementicium”, atât de rezistent încât unele construcții stau în picioare de aproape două mii de ani? Panteonul din Roma are și azi cea mai mare cupolă din beton nearmat din lume, cu un ochi deschis spre cer în vârf. Cercetătorii cred că un ingredient anume, cenușa vulcanică, dădea amestecului o trăinicie deosebită, mai ales în contact cu apa.

Știai că orașul Roma din vremea imperiului avea, după unele estimări, în jur de un milion de locuitori, o cifră pe care puține orașe aveau să o atingă din nou vreme de multe secole? Mulțimea trăia adesea în clădiri înalte de închiriat, numite „insulae”, înghesuite pe străzi înguste. Foametea era o spaimă mereu prezentă, iar statul împărțea grâu pentru a liniști poporul.

Știai că Marele Zid Chinezesc nu este o singură construcție, ci o rețea de ziduri ridicate de-a lungul a peste două mii de ani? Zidurile din vremea împăratului Qin Shi Huang (secolul al III-lea î.Hr.) erau făcute în mare parte din pământ bătătorit, nu din cărămidă; faimoasele porțiuni de piatră pe care le vedem în fotografii datează abia din dinastia Ming, cu aproape optsprezece secole mai târziu.

Știai că primul împărat al Chinei, Qin Shi Huang, s-a temut atât de mult de moarte încât a înghițit preparate cu mercur, crezând că îl vor face nemuritor? Ironia crudă a istoriei este că tocmai acele elixiruri i-au grăbit probabil sfârșitul. A fost înmormântat lângă Xi'an, într-un mormânt păzit de armata de teracotă, iar izvoarele antice povestesc că în cavou curgeau râuri de mercur.

Știai că armata de teracotă a fost descoperită întâmplător în 1974 de niște țărani care săpau o fântână lângă Xi'an? Sub pământ zăceau, uitate de peste două milenii, mii de soldați de lut în mărime naturală, fiecare cu trăsături ale feței diferite. Estimările vorbesc despre aproximativ opt mii de statui, alături de cai și care de luptă.

Știai că numele „Drumul Mătăsii” nu a fost folosit de niciun negustor antic, ci a fost inventat abia în anul 1877 de geograful german Ferdinand von Richthofen? Pe acest drum nu circula doar mătase, ci și hârtie, mirodenii, idei și credințe; tot pe el a călătorit budismul din India până în China, ascuns în desagii pelerinilor.

Știai că secretul fabricării mătăsii a fost păzit de chinezi cu prețul vieții timp de secole? Scoaterea peste graniță a ouălor de vierme de mătase se pedepsea cu moartea. Tradiția spune că, în cele din urmă, doi călugări au reușit să contrabandeze ouă către Constantinopol, ascunse în bețele lor de bambus, pe vremea împăratului Iustinian.

Știai că regele persan Cirus cel Mare a lăsat un document numit adesea „primul act al drepturilor omului”? Cilindrul lui Cirus, o tăbliță de lut acoperită cu scriere cuneiformă, proclamă întoarcerea popoarelor deportate la casele lor și libertatea de cult. Tot Cirus a îngăduit evreilor aflați în exil la Babilon să se întoarcă la Ierusalim și să își rezidească Templul.

Știai că Imperiul Persan al Ahemenizilor avea un serviciu de curieri atât de rapid încât a rămas proverbial până azi? Călăreții se schimbau la stații așezate din loc în loc, de-a lungul unui drum regal de peste două mii de kilometri. Istoricul Herodot scria despre ei că nici zăpada, nici ploaia, nici arșița nu îi opreau din drum, cuvinte gravate mai târziu pe o clădire poștală din New York.

Știai că regele persan Darius I a poruncit săparea unui canal care lega Nilul de Marea Roșie, un strămoș îndepărtat al Canalului Suez? Stele de piatră ridicate pe malurile lui, scrise în mai multe limbi, se laudă că din Egipt corăbiile puteau ajunge până în Persia. Ideea unui asemenea canal a fost reluată și abandonată de multe ori de-a lungul mileniilor.

Știai că cifra zero, așa cum o folosim azi, s-a născut în India antică? Matematicianul Brahmagupta a fost printre primii, în secolul al VII-lea, care a scris reguli pentru calculul cu zero ca număr de sine stătător. De acolo, ideea a călătorit prin lumea arabă și a ajuns în Europa, unde a schimbat pentru totdeauna felul în care socotim.