Muzică

Știai că Jean Sibelius și-a scris marile lucrări gândindu-se la pădurile și lacurile Finlandei? Poemul său „Finlandia” a ajuns un adevărat imn de trezire națională, iar melodia lui centrală se cântă până azi ca un cântec de nădejde și pace.

Știai că Jean Sibelius a trăit încă vreo treizeci de ani fără a mai publica nimic însemnat? Se spune că ar fi lucrat îndelung la o a opta simfonie, pe care, nemulțumit, ar fi ars-o în cele din urmă în soba casei sale. Lumea o numește azi „tăcerea de la Järvenpää”.

Știai că Gustav Mahler mergea adesea la Sigmund Freud pentru a-și afla liniștea sufletului? Cei doi s-au plimbat ore întregi pe străzile orașului Leiden, iar Mahler spunea că muzica lui poartă în ea toată frământarea și dorul unei vieți întregi.

Știai că Giacomo Puccini a auzit din întâmplare o cutiuță muzicală ce cânta un imn, iar sunetul acela a intrat în opera „Turandot”? El culegea melodii din locurile pe care le înfățișa, iar pentru această operă a folosit vechi cântece chinezești spre a-i da culoarea Orientului.

Știai că Giuseppe Verdi a lăsat prin testament o casă de odihnă pentru muzicienii bătrâni și săraci? A numit-o „Casa di Riposo” și spunea despre ea că este cea mai frumoasă dintre operele sale. Acolo este și înmormântat, alături de cei pe care i-a ocrotit.

Știai că opera „Nabucco” a lui Verdi a devenit un simbol al Italiei prin corul robilor evrei, „Va, pensiero”? Se povestește că mulțimea l-ar fi cerut din nou la premieră, iar melodia a ajuns cântecul de dor al unui popor ce visa la libertate și unire.

Știai că Hector Berlioz și-a scris „Simfonia fantastică” mistuit de dragostea pentru o actriță pe care abia o zărise? Ea, Harriet Smithson, avea să-i devină mai târziu soție. Muzica povestește chiar visele unui tânăr îndrăgostit, purtat de patimă până în pragul nebuniei.

Știai că Joseph Haydn a scris „Simfonia surpriză” cu o lovitură puternică de orchestră în mijlocul unei părți liniștite? Se spune, în glumă, că voia să-i trezească pe ascultătorii care ațipeau în timpul concertelor. Blândețea și umorul lui i-au adus alintul de „Papa Haydn”.

Știai că Haydn a scris „Simfonia adio” pentru a-și ajuta muzicienii dornici să se întoarcă la casele lor? Spre finalul ei, instrumentiștii își sting pe rând lumânările și părăsesc scena unul câte unul. Prințul a înțeles mesajul tăcut și le-a îngăduit tuturor concediul dorit.

Știai că baletul „Lacul lebedelor” al lui Ceaikovski a fost un eșec la premiera sa din 1877, la Moscova? Abia după moartea compozitorului, printr-o versiune remontată de Marius Petipa și Lev Ivanov în 1895, la Sankt Petersburg, a devenit unul dintre cele mai iubite balete din lume.

Știai că pantofii de balet „pe vârf” se numesc pointe și că dansul pe vârfuri s-a răspândit în secolul al XIX-lea, în epoca romantică? Balerina italiană Marie Taglioni, în baletul „La Sylphide” (1832), a făcut celebră această tehnică ce dă impresia că dansatoarea plutește.

Știai că trupa Ballets Russes, condusă de impresarul Serghei Diaghilev, nu a dansat niciodată în Rusia? A fost fondată la Paris în 1909 și, timp de două decenii, a revoluționat baletul reunind coregrafi, compozitori și pictori precum Stravinski, Picasso și Matisse.

Știai că premiera baletului „Sărbătoarea primăverii” (Le Sacre du printemps) de Igor Stravinski, montat de Ballets Russes la Paris în 1913, a stârnit un adevărat scandal în sală? Muzica îndrăzneață și coregrafia lui Nijinski au provocat proteste zgomotoase în timpul spectacolului.

Știai că valsul, atât de elegant astăzi, a fost considerat scandalos la începuturile sale? Faptul că partenerii dansau îmbrățișați, față în față, a șocat societatea de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, obișnuită cu dansurile de grup mai reținute.

Știai că Johann Strauss fiul a fost supranumit „Regele Valsului”? Valsul său „Dunărea albastră” (An der schönen blauen Donau), compus în 1867, a devenit un simbol al Vienei și este cântat în întreaga lume la concertele de Anul Nou.

Știai că tangoul argentinian s-a născut la sfârșitul secolului al XIX-lea în cartierele modeste din Buenos Aires și Montevideo? În 2009, UNESCO a înscris tangoul pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanității.

Știai că bandoneonul, instrumentul cu sunetul melancolic care dă culoarea tangoului, a fost inventat în Germania? A ajuns în Argentina prin emigranți și a devenit inima orchestrelor de tango, deși la origine era destinat muzicii religioase.

Știai că flamenco-ul, arta din sudul Spaniei, îmbină trei elemente nedespărțite: cântul (cante), chitara (toque) și dansul (baile)? În 2010, UNESCO l-a recunoscut ca patrimoniu cultural imaterial al umanității.

Știai că bătăile ritmice din palme care însoțesc flamenco-ul au un nume anume, palmas, și că sunt considerate o adevărată artă? Dansatorii marchează ritmul și cu tocurile pantofilor, într-o tehnică numită zapateado.

Știai că hora, dansul tradițional românesc în cerc, are rădăcini foarte vechi și un rol de unire a comunității? Numele său se leagă de vechiul cuvânt grecesc „choros”, care înseamnă dans, la fel ca în „cor” și „coregrafie”.

Știai că, în 2005, UNESCO a înscris Călușul (jocul Călușarilor) din România pe lista capodoperelor patrimoniului oral și imaterial al umanității? Acest dans bărbătesc, spectaculos și ritualic, era legat în tradiție de credința în puteri tămăduitoare.

Știai că dansul de step, numit în engleză tap, își face muzica singur? Pantofii au plăcuțe metalice la vârf și la toc, iar dansatorul devine în același timp și instrumentist, bătând ritmul cu picioarele pe podea.

Știai că dansul irlandez este renumit pentru trunchiul drept și brațele ținute nemișcate pe lângă corp, în timp ce picioarele se mișcă cu o viteză uimitoare? Spectacolul „Riverdance”, lansat în 1994, a făcut cunoscut acest stil în întreaga lume.

Știai că polca, dansul vioi și săltăreț, s-a născut în Boemia (astăzi în Cehia) pe la 1830 și a cucerit rapid saloanele Europei? Numele îi este legat de o adevărată „polcamanie”, moda care i-a înnebunit pe dansatorii vremii.

Știai că mazurca este un dans de origine poloneză, cu un ritim vioi în trei timpi și accente neașteptate? Compozitorul Frédéric Chopin a scris zeci de mazurci pentru pian, transformând dansul popular al patriei sale în muzică de concert.

Știai că menuetul a fost dansul preferat al curților regale europene în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea? Era un dans elegant și măsurat, cu reverențe și pași mici, iar numele său vine din franțuzescul „menu”, adică mărunt.

Știai că Isadora Duncan, considerată una dintre pionierele dansului modern, a renunțat la pantofii de balet și dansa desculță? Inspirată de arta Greciei antice, ea dansa în tunici lejere, căutând mișcarea liberă și naturală a corpului.

Știai că în dansul clasic indian kathak povestirea se face cu tot corpul, mai ales prin gesturile mâinilor și expresia feței? Dansatorii poartă clopoței la glezne, numiți ghungroo, cu care marchează ritmuri complexe direct din pași.

Știai că teatrul-dans japonez kabuki, apărut la începutul secolului al XVII-lea, a fost la origine interpretat de femei? Mai târziu, toate rolurile, inclusiv cele feminine, au ajuns să fie jucate de bărbați, tradiție păstrată până astăzi.

Știai că cuvântul „coregrafie” înseamna la origine „scrierea dansului”? El vine din grecescul „choros” (dans) și „graphein” (a scrie) și desemna la început notarea pașilor pe hârtie, nu doar arta de a compune dansuri.