Natură

Recifele de corali din Marea Roșie sunt printre cele mai rezistente la căldură din lume, supraviețuind la temperaturi de până la 34°C fără albire masivă, spre deosebire de coralii din alte oceane. Marea Roșie adăpostește peste 1.200 de specii de pești, din care aproximativ 10% sunt endemice. Salinitatea ridicată a Mării Roșii (40‰) se datorează evaporării intense și absenței aproape totale a aportului de apă dulce.

Anumite specii de bambus din Asia de Sud-Est și China pot crește cu până la 91 cm într-o singură zi, ceea ce îl plasează drept planta cu cea mai rapidă creștere înregistrată vreodată. Bambusul nu este un copac, ci o iarbă gigantică, iar tulpinile sale (culmi) pot atinge înălțimi de 30–40 m. În China, bambusul constituie aproximativ 99% din dieta ursului panda mare, specie endemică munților din Sichuan și Shaanxi.

Tigrul siberian (Panthera tigris altaica), cunoscut și ca tigrul Amur, este cel mai mare felid sălbatic de pe Pământ, masculii adulți putând cântări peste 300 kg și măsura 3,3 m lungime totală. Trăiește în pădurile boreale (taiga) din Orientul Îndepărtat al Rusiei, în principal în Primorsky Krai. Populația sălbatică s-a recuperat de la aproximativ 40 de indivizi în anii 1940 la aproximativ 500 astăzi, datorită programelor de protecție.

Dragonul de Komodo (Varanus komodoensis), endemic insulelor Komodo, Rinca și câtorva insule din Indonezia, este cel mai mare șopârlan viu, atingând lungimi de peste 3 m și greutăți de până la 70 kg. Saliva sa conține bacterii virulente, iar cercetările recente au arătat că dragonul posedă și glande cu venin care împiedică coagularea sângelui prăzii. Femela poate reproduce partenogenetic, producând ouă fertile fără fecundare masculină.

Musonul de vară al Asiei de Sud, declanșat de diferența termică dintre uscatul supraîncălzit și Oceanul Indian, aduce 70–90% din precipitațiile anuale ale Indiei între iunie și septembrie. Mawsynram (lângă Cherrapunji), în statul Meghalaya din India, deține recordul mondial de precipitații anuale medii, cu peste 11.800 mm/an. Musonul este esențial pentru agricultura a peste un miliard de oameni din Asia de Sud.

Taiga siberiana (pădurea boreală) se întinde pe aproximativ 5 milioane km² în Rusia asiatică, formând cel mai mare ecosistem forestier terestru de pe Pământ. Dominată de molizi, pini și zadă (larice), aceasta stochează cantități uriașe de carbon în sol și biomasă. Zada siberiană (Larix sibirica) este singura conifere care își pierde acele iarna și poate supraviețui la temperaturi de −60°C.

Rinocerul de Java (Rhinoceros sondaicus) este cel mai rar mare mamifer din lume, cu o populație sălbatică de aproximativ 70 de indivizi, toți concentrați în Parcul Național Ujung Kulon din vârful vestic al insulei Java. Spre deosebire de alți rinoceri asiatici, are un singur corn și piele cu falduri pronunțate care îi conferă un aspect armat. Specia a dispărut din Vietnam în 2011, când ultimul individ cunoscut a fost braconat.

Fluviul Mekong, cu o lungime de 4.909 km, izvorăște din Platoul Tibet și traversează China, Myanmar, Laos, Thailanda, Cambodgia și Vietnam înainte de a se vărsa în Marea Chinei de Sud. Bazinul Mekong este al doilea ca biodiversitate acvatică din lume după Amazon, adăpostind peste 1.000 de specii de pești, inclusiv somnul de Mekong (Pangasianodon gigas), unul dintre cei mai mari pești de apă dulce din lume. Deltele și lacul Tonle Sap din Cambodgia constituie ecosisteme de importanță globală.

Aproximativ 65% din teritoriul Rusiei este acoperit de permafrost (sol permanent înghețat), mare parte în Siberia asiatică, unde stratul de îngheț poate depăși 1.500 m adâncime. Dezghețul progresiv al permafrostului eliberează metan și CO₂ acumulate de mii de ani în materie organică nedegradată, accelerând schimbările climatice. Au fost descoperite cratere gigantice în peninsula Yamal, formate prin explozia gazelor din permafrostul dezghețat.

Valea Gheizarelor din peninsula Kamceatka, Rusia, este una dintre cele mai mari concentrări de gheizere din lume, cu peste 90 de gheizere active într-o vale de aproximativ 6 km lungime. Cel mai mare gheizer, Velikan, ejectează apă fierbinte la intervale regulate, la înălțimi de până la 30-40 m. Peninsula Kamceatka este parte a Centurii de Foc a Pacificului și adăpostește 29 de vulcani activi.

Golful Hạ Long din Vietnam cuprinde aproximativ 1.600 de insule și islote de calcar (karst), sculptate de eroziunea marină și chimică de-a lungul a milioane de ani. Mulți dintre stâlpii de calcar adăpostesc în interior lacuri izolate și ecosisteme unice de păduri tropicale. Golful este sit UNESCO din 1994 și reprezintă un exemplu clasic de relief carstic litoral tropical.

Peștera Deer (Deer Cave) din Parcul Național Gunung Mulu, Malaiezia, adăpostește una dintre cele mai mari camere de peșteră din lume: coridorul principal are 174 m lățime și 122 m înălțime, suficient de spațios pentru a cuprinde cinci catedrale Notre-Dame din Paris. Peștera este locuită de circa 3 milioane de lilieci din mai multe specii, care ies la crepuscul în coloane spectaculoase vizibile de la mare distanță. Sistemul de peșteri Mulu este sit UNESCO.

Fluviul Gange, izvorând din ghețarul Gangotri din Himalaya, parcurge 2.525 km înainte de a forma cea mai populată deltă fluviatilă din lume, în comun cu Brahmaputra, în Bangladesh. Apele Gangelui conțin bacteriofagi și compuși antimicrobieni naturali care conferă o capacitate neobișnuită de auto-purificare, documentată de cercetători britanici încă din secolul al XIX-lea. Delfinul de Gange (Platanista gangetica), orb și dependent de ecolocație, este specie pe cale de dispariție.

Marea Caspică este cel mai mare lac din lume ca suprafață, acoperind aproximativ 371.000 km², mai mare decât întreaga suprafață a Germaniei. Deși se numește mare, este de fapt un lac endoreic (fără ieșire la ocean), cu apă ușor sărată (12-13‰). Adăpostește 90% din populația mondială de sturioni, sursa caviarului negru, deși speciile sunt acum grav amenințate de braconaj și poluare.

Peștera Son Doong din Vietnam, descoperită de localnici în 1990 și explorată științific abia în 2009, este cea mai mare peșteră din lume ca volum, cu o lungime de 9 km și galerii înalte de până la 200 m. Prăbușirile plafonului au creat grădini de junglă tropicală în interior, cu arbori care ating 30 m înălțime, hrăniți de lumina solară ce pătrunde prin doline. Un râu subteran de dimensiuni considerabile curge prin peșteră.

Lacul Tonle Sap din Cambodgia este unic în lume: în sezonul ploios, fluviul Mekong crește atât de mult încât inversează curentul râului afluent Tonle Sap, umplând lacul de la 2.500 km² la peste 16.000 km² și de la 1 m la 9 m adâncime. Acest fenomen anual creează una dintre cele mai productive zone piscicole de apă dulce din lume, furnizând circa 60% din proteina animală consumată de cambodgieni. Lacul este sit Ramsar și rezervație a biosferei UNESCO.

Ghețarul Siachen, situat în Karakoram la o altitudine de 3.500-5.400 m, este cel mai mare ghețar din afara regiunilor polare, cu o lungime de aproximativ 76 km. Este și cel mai înalt câmp de luptă din lume, disputat militar între India și Pakistan din 1984 fără întrerupere. Condițiile extreme (avalanșe, furtuni de zăpadă, temperaturi de -60°C) au cauzat mai multe victime decât luptele propriu-zise.

Râul subteran Puerto Princesa din Palawan, Filipine, curge 8,2 km prin interiorul unui munte de calcar direct în Marea Chinei de Sud, fiind cel mai lung râu subteran navigabil din lume. Peștera adăpostește stalactite și stalagmite spectaculoase, dar și guano acumulat de colonii masive de lilieci și salangane. Este sit UNESCO din 1999 și una dintre cele 7 minuni naturale ale lumii selectate în 2012.

Deșertul Taklamakan din Xinjiang, China, este cel mai mare deșert cu nisip mișcător din Asia și al doilea din lume ca suprafață a dunelor active, acoperind peste 270.000 km². Numele său este interpretat în turcă veche drept cel în care intri și nu mai ieși, reflectând pericolele sale istorice pentru caravanele de pe Drumul Mătăsii. Dunele pot atinge 100 m înălțime și avansează anual, îngropând periodic infrastructura și așezările din jur.

Plajele din Kerala și coastele de vest ale Indiei (Malabar) sunt cunoscute pentru fenomenul de bioluminescență marină, produs de fitoplanctonul dinoflagetat (Noctiluca scintillans) care emite lumină albastră la deranjare mecanică. Valurile și nisipul par să strălucească cu o lumină albastru-verde în nopțile fără lună, mai ales în sezonul post-musonic. Concentrațiile mari de Noctiluca pot colora apele în roșu ziua și în albastru noaptea.

Oceanul Indian este cel mai cald ocean din lume ca temperatură medie de suprafață și singurul ocean asimetric față de ecuator, cu cea mai mare parte a suprafeței sale situată în emisfera sudică. Nu are ieșire directă spre nord, fiind închis de continentul asiatic, ceea ce amplifică sistemele musonice. Adâncimea sa maximă este de 8.047 m în Groapa Java, la sudul insulei Java.

Marea Aral, odinioară al patrulea lac ca dimensiune din lume cu 68.000 km², a pierdut peste 90% din volum între 1960 și 2000, după ce Uniunea Sovietică a deviat râurile Amu Darya și Syr Darya pentru irigații. Astăzi lacul este fragmentat în câteva bazine mici și saline, cu o populație de pești practic dispărută și o regiune înconjurătoare afectată de furtuni de praf toxic și schimbări climatice locale. Este considerată una dintre cele mai grave catastrofe ecologice provocate de om din secolul XX.

Lacul Lonar din Maharashtra, India, ocupă un crater format acum aproximativ 50.000 de ani prin impactul unui meteorit cu stratele de bazalt Deccan, fiind singurul crater de impact în bazalt de pe Pământ. Apa sa este atât salină, cât și alcalină (pH de până la 10,5), creând un ecosistem extrem de rar, cu bacterii halofile și alcalofile unice. Magnetometria și sateliții au confirmat că structura circulară nu are origine vulcanică, ci prin impact.

Lacul Baikal din Siberia este cel mai adânc lac de pe Pământ, atingând 1.642 m adâncime, și conține aproximativ 20% din rezervele mondiale de apă dulce de suprafață. Are o vârstă estimată de 25–30 de milioane de ani, fiind totodată unul dintre cele mai vechi lacuri din lume. Găzduiește nenumărate specii endemice, printre care foca nerpa (Pusa sibirica).

Marea Moartă este lacul hipersalin cel mai jos situat de pe suprafața Pământului, la aproximativ 430 m sub nivelul mării. Salinitatea sa depășește 30%, de circa 10 ori mai mare decât a oceanului, ceea ce face imposibilă viața macrobiologică acvatică. Apa densă permite oamenilor să plutească cu ușurință fără efort.

Krakatau este un vulcan activ situat în Strâmtoarea Sunda, între insulele Java și Sumatra. Erupția din 1883 a fost una dintre cele mai violente din istoria modernă, generând un tsunami devastator și un sunet auzit până în Australia. Din caldera subacvatică a apărut în 1927 un nou con vulcanic numit Anak Krakatau (Fiul lui Krakatau).

Deșertul Gobi este cel mai mare deșert din Asia, întinzându-se pe aproximativ 1,3 milioane km² în nordul Chinei și sudul Mongoliei. Spre deosebire de deșerturile nisipoase clasice, mare parte din Gobi este acoperit de rocă goală și pietriș. Temperaturile variază extrem, de la -40 de grade Celsius iarna până la peste 45 de grade Celsius vara.

Yangtze este cel mai lung fluviu din Asia și al treilea cel mai lung din lume, cu o lungime de aproximativ 6.300 km. Izvorăște de pe Platoul Tibetan și se varsă în Marea Chinei de Est, străbătând întreaga Chină de la vest la est. Pe cursul său se află cel mai mare baraj hidroelectric din lume, Barajul celor Trei Defilee, finalizat în 2006.

Siberia, în special regiunile de la nord de Cercul Polar Arctic, oferă unele dintre cele mai spectaculoase priveliști de aurore boreale din emisfera nordică. Fenomenul apare când particulele solare ionizate interacționează cu atmosfera terestră, producând lumini verzi, albastre și roșii pe cerul nopții. Orașele Murmansk și Norilsk sunt puncte de observație cunoscute.

Marea Aral a fost cândva al patrulea cel mai mare lac din lume, cu o suprafață de circa 68.000 km² în 1960. Din cauza devierilor masive ale râurilor care o alimentau pentru irigații sovietice, lacul a pierdut peste 90% din volum până la începutul anilor 2000. Astăzi suprafața rămasă este fragmentată în mici bazine saline, constituind una dintre cele mai grave catastrofe ecologice din istoria modernă.