Oameni

Béla Bartók s-a născut pe 25 martie 1881 în Nagyszentmiklós (azi în România) și a crescut într-o familie cu dragoste pentru cultură, mama sa fiind pianistă și învățătoare. A studiat la Budapesta și a devenit unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului al XX-lea, îmbinând cu măiestrie moștenirea muzicii clasice europene cu tezaurul folclorului autentic. Alături de Zoltán Kodály, a realizat culegeri sistematice de folclor maghiar, slovac, român și bulgar, folosind fonograful pentru a capta melodiile la fața locului — o metodă revoluționară pentru acea vreme. Opera sa cuprinde șase cvartete de coarde, Concertul pentru orchestră, Muzica pentru corzi, percuție și celestă și Dansurile populare românești. În 1940, în fața pericolului fascist, s-a exilat în Statele Unite, unde a murit la New York pe 26 septembrie 1945, lăsând în urmă o moștenire artistică de o profundă originalitate.

Melodiile populare sunt întruchiparea perfecțiunii artistice de cel mai înalt rang; ele sunt modele ale felului în care o idee muzicală poate fi exprimată cu maximă desăvârșire, prin brevitate de formă și simplitate a mijloacelor.

Suita pentru pian Dansuri populare românești (1915) se numea inițial Dansuri populare românești din Ungaria — Bartók însuși a eliminat din Ungaria din titlu după ce Transilvania a revenit României în 1920, dorind să nu ofenseze pe nimeni.