Oameni

Giovanni Pierluigi da Palestrina s-a născut în jurul anilor 1525–1526 în orașul Palestrina, de lângă Roma, și a deprins muzica ca băiat de cor la Roma, urcând treptat în cele mai înalte funcții muzicale ale Cetății Eterne. A slujit ca maestru de capelă la Cappella Giulia a Vaticanului, la bazilica San Giovanni in Laterano și la Santa Maria Maggiore, dedicând întreaga viață muzicii sacre catolice. Compozitor prolific, a lăsat peste 105 messe, 250 de motete și sute de alte lucrări polifonice, în care vocea fiecărui interpret se împletește cu celelalte cu o claritate și un echilibru desăvârșit. Stilul său a devenit modelul suprem al polifoniei sacre renascentiste și a fost studiat ca normă a compoziției corale timp de secole, până astăzi. S-a stins la Roma pe 2 februarie 1594, lăsând în urmă o moștenire care a definit standardul muzicii liturgice catolice și a influențat pe toți marii compozitori de după el.

Legenda că Palestrina ar fi salvat polifonia sacră de la interzicere prin Conciliul de la Trento — demonstrând că textul liturgic poate fi inteligibil și în muzica polifonică — este un mit romantizat, dezbătut de muzicologi: nu există documente care să confirme un asemenea episod direct.