Oameni

Giuseppe Verdi s-a născut la 9 octombrie 1813 în Roncole, lângă Busseto, în ducatul Parma, într-o familie modestă, și a crescut să devină cel mai mare compozitor de operă italian al secolului al XIX-lea. Capodoperele sale — Rigoletto, Il trovatore, La traviata, Aida, Otello și Falstaff — au cucerit scenele lumii prin forța dramatică și profunzimea omenească a muzicii. Recviemul său (1874) rămâne una dintre cele mai zguduitoare pagini corale ale literaturii universale. Verdi a fost și un simbol al Risorgimento-ului italian: strigătul „Viva Verdi!” era totodată un strigăt de libertate, inițialele sale alcătuind acronimul Vittorio Emanuele Re D’Italia. A murit la 27 ianuarie 1901 la Milano, plâns de o națiune întreagă, lăsând averea sa pentru un azil al muzicienilor bătrâni.

Tornate all’antico e sarà un progresso. (Întoarceți-vă la trecut — aceasta va fi un progres.)

Strigătul de stradă „Viva Verdi!” folosit de patrioții italieni era totodată un acronim: V.E.R.D.I. = Vittorio Emanuele Re D’Italia.

Știai că Giuseppe Verdi și-a lăsat cea mai mare parte a averii spre a construi la Milano un cămin pentru muzicieni bătrâni și săraci, „Casa di Riposo per Musicisti”? Spunea că este opera lui cea mai izbutită, mai presus de toate operele scrise pentru scenă, iar căminul primește și astăzi muzicieni la bătrânețe.

Știai că Verdi și-a pierdut, în tinerețe și în răstimp de doar câțiva ani, cei doi copii mici și apoi și pe tânăra soție, toți răpuși de boală? Doborât de durere, aproape că se lepădase de muzică, până când un libret despre regele Nabucodonosor l-a readus la viață și i-a adus, cu „Va, pensiero”, gloria.