Oameni

Johann Sebastian Bach s-a născut pe 21 martie 1685 în Eisenach, Thüringia, într-o familie de muzicieni care număra generații întregi de meșteri ai sunetului. Rămas orfan de timpuriu, a învățat orga și compoziia sub îndrumătoarea fratelui mai mare, devenind unul dintre cei mai mari organiști și improvizatori ai vremii sale. A slujit ca muzician de curte, cantor și director muzical în mai multe orașe germane, lăsând o creație de o amploare uimitoare: Pasiunile, misele, can tatele, concertele, fugile și suitele sale sunt considerate astăzi apogeul muzicii baroce și una dintre culmile absolute ale creației umane. A murit la Leipzig pe 28 iulie 1750, în mare parte ignorat ca compozitor în timpul vieții, dar redescoperit în veacul următor drept un geniu tutelar al muzicii occidentale.

Scopul și ținta finală a oricărei muzici nu trebuie să fie alta decât slava lui Dumnezeu și împărtășirea sufletului.

Bach obișnuia să noteze la sfârșitul fiecărei partituri inițialele S.D.G. — Soli Deo Gloria („Doar lui Dumnezeu slava”), iar la început J.J. — Jesu Juva („Isuse, ajută”). Credinta era parte integrantă a meseriei sale.

Știai că Johann Sebastian Bach, tânăr fiind, a mers pe jos aproape patru sute de kilometri până la Lübeck doar ca să îl audă cântând la orgă pe marele Dieterich Buxtehude? Ceruse patru săptămâni de învoire de la slujba lui din Arnstadt, dar a rămas plecat vreo patru luni, spre supărarea angajatorilor.

Știai că tânărul Bach a fost odată chemat în fața consiliului bisericesc din Arnstadt fiindcă se încăierase pe stradă cu un student, un fagotist pe nume Geyersbach? Bach îi spusese muzicantului că suna ca un „țap”, vorba i-a ajuns la urechi, iar cearta s-a sfârșit cu bastoane scoase și un pumnal tras din teacă.