Oameni

Paul Constantinescu s-a născut pe 30 iunie 1909 în Ploiești și și-a făcut studiile muzicale la București și Viena, formându-se ca un creator cu o senzibilitate profundă față de melosul psaltic și de folclorul românesc. A predat vreme de optsprezece ani armonia la Conservatorul din București, influențând generații întregi de muzicieni, și a compus în toate genurile muzicale, de la lied la balet și de la muzică de film la simfonie. Opera sa de căpătâi rămâne înțebrăcată în două oratorii bizantine de o originalitate unică în cultura românească: „Oratoriul Bizantin de Paști — Patimile și Învierea Domnului” și „Oratoriul Bizantin de Crăciun — Nașterea Domnului”, în care cântarea psaltică a fost împletită cu tehnica modernă într-un chip genial. S-a stins din viață la București pe 20 decembrie 1963, în ajunul sărbătorii Crăciunului pe care o cântase cu atâta iubire.

Paul Constantinescu a primit titlul de membru corespondent al Academiei Române chiar în 1963, anul morții sale — o recunoaștere care a venit prea târziu pentru ca el s-o savureze.