Oameni

Robert Schumann s-a născut la 8 iunie 1810 în Zwickau, Saxonia, fiul unui librar și editor, și a îmbinat de-a lungul vieții vocația de compozitor cu aceea de critic muzical perspicace, co-fondând influentul Neue Zeitschrift für Musik. Muzica sa pianistică — ciclurile Carnaval, Kreisleriana, Kinderszenen — și ciclurile de lieduri — între care Dragostea unui poet pe versurile lui Heine — reprezintă apogeul romantismului german. Căsătoria sa cu pianista Clara Wieck, realizată împotriva voinței părintelui acesteia, a fost una dintre marile povesti de iubire ale lumii muzicale, Clara devenind interpretă și apărătoare devotată a muzicii sale. În 1854, auzind voci și halucinand, s-a aruncat în Rîl Rin; la cererea sa a fost internat într-un azil la Endenich, lângă Bonn, unde a murit la 29 iulie 1856.

O leziune la mâna dreaptă, apărută în timp ce exersa intensiv la pian, l-a obligat pe Schumann să renunțe definitiv la cariera de pianist concertist și să se concentreze pe compoziție — un accident care a schimbat cursul istoriei muzicale.