Oameni

Născut pe la anul 849, cel mai mic dintre fiii regelui Æthelwulf, Alfred a ajuns rege al Wessexului în anul 871, într-o vreme de cumplită primejdie, când puhoaiele vikingilor amenințau să înghită întreaga Anglie. După ani de lupte grele și după o vreme de pribegie prin mlaștinile de la Athelney, el a repurtat marea biruință de la Edington, în anul 878, silind pe căpetenia danezilor, Guthrum, să se plece și să primească botezul creștin. A întărit apoi țara cu cetăți și cu o flotă, și a așezat legi înțelepte pentru pacea supușilor săi. Iubitor de învățătură, a chemat cărturari la curtea sa și a pus să se tălmăcească în graiul saxon cărți de folos sufletesc, râvnind ca și cei de rând să deprindă slova. S-a mutat din viață în anul 899, rămânând singurul monarh al Angliei căruia norodul i-a adăugat numele de „cel Mare”.

Legenda spune că, pribeag și necunoscut printre țăranii din Athelney, regele ar fi fost dojenit de o gospodină pentru că lăsase să se ardă niște turte puse la copt — semn al smereniei la care ajunsese cel ce avea să mântuiască Anglia.