Oameni

Trăitor în cumpăna veacurilor al XIII-lea și al XIV-lea, Basarab a fost cel dintâi mare voievod care a strâns sub o singură stăpânire ținuturile de la miazăzi de Carpați, întemeind astfel Țara Românească de sine stătătoare. Fapta care i-a înveșnicit numele a fost strălucita biruință din bătălia de la Posada, din noiembrie 1330, când oastea sa a zdrobit în strâmtorile munților puternica armată a regelui Carol Robert de Anjou al Ungariei, care venise să-l supună. Prin această izbândă, neatârnarea tânărului stat a fost pecetluită cu sânge și rămasă neștirbită. Numele său a dat pecete întregii dinastii a Basarabilor, care a cârmuit Țara Românească veacuri de-a rândul, iar mai târziu chiar ținutului dintre Prut și Nistru, Basarabia. S-a stins pe la anul 1351 ori 1352, lăsând în urmă o țară întemeiată și liberă.

Bătălia de la Posada este zugrăvită în vestita Cronică pictată de la Viena, unde se vede oastea ungară strivită de trunchiuri și de săgeți în strâmtorile munților — una dintre cele mai vechi înfățișări ale unei biruințe românești.