Oameni

Născută în anul 1451, fiică a regelui Ioan al II-lea al Castiliei, Isabela a ajuns la tron în anul 1474, în urma unor lupte pentru moștenire, iar prin cununia sa cu Ferdinand de Aragon a pus temelia unirii regatelor Spaniei sub o singură cârmuire. Domnia lor împreună, a „Regilor Catolici”, a fost o vreme de mari prefaceri și de statornicire a puterii regale. În anul 1492 au încheiat, prin cucerirea Granadei, îndelungata Reconquistă, izgonind cea din urmă stăpânire maură din peninsulă. În același an de răscruce, Isabela a dat sprijinul său lui Cristofor Columb, a cărui corăbii au deschis calea către lumea cea nouă de peste ocean, faptă ce a schimbat fața pământului. Femeie de mare cucernicie și neclintită hotărâre, a cârmuit până la moartea sa, în anul 1504, lăsând o Spanie unită și înălțată între puterile lumii.

Anul 1492 a fost pentru Isabela un an de trei mari cumpene deodată: căderea Granadei, sprijinirea călătoriei lui Columb și izgonirea evreilor din Spania — hotărâri care i-au însemnat pentru totdeauna domnia.