Oameni

Născut pe la anul 975, fiu al ducelui Géza din neamul Arpadienilor, botezat cu numele de Ștefan, el a moștenit conducerea maghiarilor și s-a suit în fruntea lor pe la anul 997. În noaptea Crăciunului din anul 1000, ori la începutul anului 1001, a primit coroana regală trimisă, după tradiție, de papa Silvestru al II-lea, devenind cel dintâi rege al Ungariei. A frânt împotrivirea căpeteniilor păgâne și a așezat cu tărie credința creștină, întemeind episcopii și mănăstiri și rânduind țara după legi noi. A dat poporului său așezăminte creștine și o cârmuire trainică, prefăcând o uniune de triburi într-un regat de sine stătător. S-a stins în anul 1038, iar Biserica l-a trecut în rândul sfinților în anul 1083; coroana ce-i poartă numele a rămas veacuri de-a rândul semnul sacru al statului maghiar.

„Sfânta Coroană a Ungariei”, legată de numele lui Ștefan, a fost socotită veacuri de-a rândul nu doar odor regal, ci însuși izvorul legitimității statului — atât de mult, încât regatul a fost numit uneori „țara Sfintei Coroane”.