Oameni

Născut pe la anul 958, nepot al cneaghinei Olga cea creștină, Vladimir a ajuns mare cneaz al Kievului pe la anul 980, după lupte crâncene cu frații săi, fiind în tinerețe un închinător înverșunat al idolilor păgâni. Cronica veche povestește cum a trimis soli să cerceteze credințele popoarelor, iar aceștia, întorcându-se de la slujba din Sfânta Sofia a Constantinopolului, i-au spus că nu au știut de se aflau în cer ori pe pământ, atât era de frumoasă. Astfel, pe la anul 988, Vladimir a primit botezul creștin de la Bizanț și a poruncit ca tot norodul Kievului să fie botezat în apele Niprului, aducând Rusiei lumina Ortodoxiei. Din prigonitor și om al sabiei s-a prefăcut în cârmuitor blând și milostiv, zidind biserici și ajutând pe săraci. S-a mutat din viață în anul 1015, iar Biserica l-a cinstit ca sfânt „întocmai cu Apostolii”, luminător al pământului rusesc.

După Cronica lui Nestor, solii lui Vladimir, întorși din biserica Sfânta Sofia din Constantinopol, au mărturisit: „nu mai știam de suntem în cer ori pe pământ” — cuvinte rămase drept temei al alegerii credinței răsăritene.