Oameni

Ippolito Desideri s-a născut la 21 decembrie 1684 la Pistoia, Italia, și a intrat de tânăr în Compania lui Iisus (iezuiți), hrănit de dorința de a duce misiunea creștină în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. A sosit la Lhasa pe 18 martie 1716, devenind unul dintre primii europeni care au ajuns în capitala Tibetului, și a obținut permisiunea hanului mongol al Tibetului de a rămâne, studia și predica. Spre deosebire de alți misionari, Desideri a învățat cu desăvârșire limba tibetană și a studiat profund textele budiste canonice, scriind lucrări teologice direct în tibetană — o realizare fără precedent în lumea occidentală. A stat în Tibet până în 1721, după care s-a întors la Roma, unde a murit pe 14 aprilie 1733, la numai 48 de ani, înainte ca opera sa să poată fi publicată.

Desideri este considerat primul european care a realizat o critică internă riguroasă a metafizicii budiste tibetane, scriind în chiar limba tibetană refutații ale conceptelor de vid (śūnyatā) și renaștere — cu un secol înainte ca Europa să aibă vreun alt cunoscător al limbii tibetane.