Oameni

Aurel Vlaicu s-a născut la 19 noiembrie 1882 în Bintinți (azi Aurel Vlaicu), în Transilvania, și și-a desăvârșit studiile de inginerie la Universitatea Ludwig-Maximilian din Munchen, obținând diploma în 1907. La 17 iunie 1910, pe Câmpul Cotroceni din București, a efectuat primul zbor al unui avion proiectat, construit și pilotat de un român — Vlaicu I — deschizând era aviației naționale. Cu Vlaicu II a câștigat premii internaționale la concursul de aviație de la Aspern, lângă Viena (1912), consacrându-se ca unul dintre pionierii aviației mondiale. A murit la 13 septembrie 1913 în Bănești, Prahova, în timpul tentativei de a traversa în premieră Carpații cu avionul, la numai 30 de ani.

Nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalți ca înălțimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau pentru mine un record care-mi consacra mașina. Zburasem și aceasta era principalul.

Vlaicu a construit Vlaicu I la Arsenalul Armatei Române cu sprijinul Casei Regale, fără resurse industriale proprii, dovedind o ingeniozitate remarcabilă în condițiile tehnice ale epocii.

Știai că Aurel Vlaicu și-a construit primul avion pornind de la un planor pe care îl încercase acasă, în Binținți? Înainte de aeroplanele care aveau să-l facă celebru, tânărul inginer experimentase cu modele și cu un planor purtat de vânt pe dealurile satului natal. Din acea joacă serioasă s-a născut pasiunea zborului.

Știai că Aurel Vlaicu a fost sărbătorit ca un erou la marea adunare de la Blaj din 1911? A survolat mulțimea de zeci de mii de oameni adunați și, spre uimirea tuturor, a aruncat din avion spice de grâu și flori peste privitori. Pentru mulți țărani era prima oară când vedeau un om zburând.