Oameni

Petrache Poenaru s-a născut la 10 ianuarie 1799 în Benești, județul Vâlcea, și a fost unul dintre cei mai luminați cărturari ai epocii sale. Elev al lui Gheorghe Lazăr, a studiat la Viena și la Paris, unde a brevetat în 1827 primul stilou cu rezervor propriu de cerneală — invenție pe care el însuși a numit-o «condeiul portăretz fără sfârșit». S-a angajat activ în modernizarea României: a contribuit la întemeierea Societății Filarmonice, a Grădinii Botanice din București și a Muzeului Național de Antichități, și a pus bazele unui sistem modern de învățământ primar. Membru titular al Academiei Române din 1870, Poenaru a trăit cu credința că educația este «prima mare nevoie a unui popor» și a slujit această convingere până la moartea sa, la 2 octombrie 1875, în București.

Un condei portăretz fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală.

Deși Poenaru a brevetat stiloul în 1827 la Paris, nu a reușit niciodată să valorifice comercial invenția. Industrializarea producției de masă a stiloului a venit abia câteva decenii mai târziu, prin alți producători.