Oameni

Gheorghe Țițeica s-a născut la 4 octombrie 1873 la Turnu Severin (Drobeta-Turnu Severin), într-o familie modestă, tatăl fiind fochist pe vapoarele de pe Dunăre. A studiat la București, apoi la Paris, la École Normale Supérieure, unde și-a susținut în 1899 teza de doctorat sub îndrumarea unor matematicieni de prim rang, punând bazele unei noi ramuri a geometriei. Este întemeietorul școlii românești de geometrie diferențială, iar numele său este legat de „suprafețele Țițeica” și de „curbele Țițeica”, noțiuni intrate în patrimoniul matematicii internaționale. A fost profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică, membru al Academiei Române, și un neobosit popularizator al științei, contribuind la formarea multor generații de matematicieni. A murit la 5 februarie 1939 la București.

„Suprafețele Țițeica” și „curbele Țițeica” îi poartă numele și sunt studiate și astăzi în geometria diferențială la nivel internațional.

Știai că Gheorghe Țițeica, unul dintre marii matematicieni ai României, a fost și un pasionat popularizator al științei, ținând conferințe limpezi pentru marele public și scriind manuale pe care au învățat generații întregi de elevi? A fost membru al Academiei Române și a purtat matematica românească pe scena internațională, fiind cunoscut pentru geometria pe care a dezvoltat-o.

Știai că numele lui Gheorghe Țițeica a rămas legat de niște curbe și suprafețe studiate de el, cunoscute azi în geometria diferențială drept „curbele lui Țițeica” și „suprafețele lui Țițeica”? E una dintre puținele dăți când un nume românesc se așază firesc, alături de marile nume, în vocabularul de zi cu zi al matematicii mondiale.