Oameni

Johannes Kepler s-a născut la 27 decembrie 1571 în Weil der Stadt, Württemberg, într-o familie modestă, și a depășit o copilărie marcată de boală și sărăcie pentru a deveni unul dintre cei mai mari astronomi din istorie. Asistent al lui Tycho Brahe la Praga, a moștenit observațiile precise ale acestuia și le-a folosit pentru a enunța cele trei legi ale mișcării planetare: planetele se mișcă pe orbite eliptice, nu circulare, cu Soarele într-unul dintre focare. Lucrările sale Astronomia Nova (1609) și Harmonices Mundi (1619) au transformat astronomia dintr-o descriere geometrică într-o știință fizică, pregătind terenul pentru teoria gravitației a lui Newton. Om profund credincios, Kepler considera că descoperă armonia divină ascunsă în mișcarea cerurilor. A murit la 15 noiembrie 1630 la Regensburg, în sărăcie, în drum spre a-și recupera salariile restante.

Geometria are două mari comori: una este Teorema lui Pitagora, cealaltă este împărțirea unui segment în medie și extremă rație. Prima o putem compara cu o masă de aur; pe cealaltă o putem numi o bijuterie prețioasă.

Kepler a descoperit în 1604 o supernovă vizibilă cu ochiul liber — astrul care îi poartă numele, Supernova lui Kepler — ultimul eveniment de acest fel observabil de pe Pământ fără telescop.

Știai că Johannes Kepler și-a petrecut ani întregi apărând-o în tribunal pe mama lui, Katharina, acuzată de vrăjitorie într-o Germanie bântuită de asemenea procese? A scris memorii juridice temeinice și, în cele din urmă, a scăpat-o de la tortură și de la rug, deși femeia fusese ținută luni bune înlănțuită.

Știai că Kepler a scris una dintre primele povestiri de anticipație cunoscute, „Somnium” (Visul), în care un tânăr călătorește pe Lună și descrie cum ar arăta cerul privit de acolo? Cartea, tipărită abia după moartea lui, era de fapt un tratat de astronomie deghizat în vis, menit să arate cum ar părea mișcarea Pământului unui observator de pe alt corp ceresc.

Știai că Kepler și-a ales soția a doua după un adevărat proces de cântărire a candidatelor, trecând în revistă vreo unsprezece posibile mirese și analizându-le însușirile cu o seriozitate aproape științifică? A ales în cele din urmă o femeie modestă, care i se păruse cea mai potrivită, mărturisind și ezitările prin care trecuse.