Oameni

Ștefan Dimitrescu s-a născut la 18 ianuarie 1886 în Huși și a fost pictor, desenator și violoncelist de marcă, absolvent al Școlii de Arte Frumoase din Iași și al Académie de la Grande Chaumière din Paris. A fost co-fondator, alături de Nicolae Tonitza, Francisc Șirato și sculptorul Oscar Han, al Grupului celor patru, una dintre cele mai prestigioase asociații artistice ale perioadei interbelice românești. Opera sa evocă viața satului românesc, tradițiile țărănești și peisajele din Moldova și Dobrogea, cu o înrudire spirituală atât cu arta bizantină cât și cu lecția lui Cézanne. A participat la Primul Război Mondial ca soldat și a lăsat picturi emoționante despre suferința adusă de conflict. S-a stins din viață la 22 mai 1933, la Iași, moartea sa timpurie marcând și dizolvarea grupului.

Grupul celor patru s-a dizolvat odată cu moartea lui Ștefan Dimitrescu; ultima expoziție a grupului, în 1934, l-a inclus pe el post-mortem, printr-un autoportret.