Oameni

Oscar-Claude Monet s-a născut la Paris în 1840 și a crescut la Le Havre, pe coasta Normandiei, unde a descoperit fascinația pentru lumina în continuă schimbare. A fost fondatorul și cel mai consecvent reprezentant al impresionismului, curent al cărui nume însuși provine din tabloul său "Impresie, răsărit de soare" (1872), ridiculizat la început de critica vremii. De-a lungul vieții a explorat în serii exhaustive același motiv surprins în lumini diferite — clauri de fân, catedrala din Rouen, nuferii din grădina sa de la Giverny —, transformând percepția vizuală în poezie cromatică. Ultimele decenii le-a petrecut la Giverny, unde a amenajat un celebru grădini cu iaz și nuferi și a pictat marele ciclu al "Nufărilor", chiar și după ce cataracta i-a afectat vederea. A murit în 1926, la 86 de ani, lăsând o operă care a schimbat pentru totdeauna modul în care privim lumina și culoarea.

Culoarea este obsesia mea de zi cu zi, bucuria și chinul meu.

Monet a continuat să picteze seria "Nufărilor" chiar și după ce cataracta îi distorsionase grav percepția culorilor — unele tablouri din această perioadă au tonuri roșiatice și maronii, nu albăstrii, reflectând exact ceea ce vedea el prin ochii bolnavi.

Știai că Claude Monet și-a săpat cu mâna lui grădina de la Giverny, cu iazul și podul japonez, ca pe un tablou viu pe care apoi îl picta zi de zi? A deviat chiar un pârâu ca să-și hrănească iazul cu nuferi, spre nemulțumirea vecinilor care se temeau pentru vitele lor. Bătrânețea i-a fost umbrită de cataractă, care i-a schimbat pentru o vreme culorile văzute.

Știai că însuși cuvântul „impresionism” s-a născut, în bătaie de joc, dintr-un tablou al lui Monet numit „Impresie, răsărit de soare”? Un critic a folosit titlul ca să râdă de ceea ce i se părea o mâzgăleală neterminată. Porecla batjocoritoare a rămas și a devenit numele de cinste al unui întreg curent din pictură.

Aș vrea să pictez așa cum cântă pasărea.

Turner era atât de obsedat de lumină încât, potrivit legendei atelierului, în ultimii ani abia mai distingea contururile, dar continua să prindă strălucirea soarelui. În lucrări ca „Rain, Steam and Speed” a topit trenul, ploaia și aburul într-un vârtej de culoare, anticipând impresionismul cu decenii înainte de Monet.

Numele întregii mișcări s-a născut dintr-o ironie. La prima expoziție independentă din 1874, criticul Louis Leroy a folosit titlul tabloului lui Monet, „Impresie, răsărit de soare”, ca să batjocorească întregul grup într-un articol intitulat „Expoziția impresioniștilor”. Termenul menit să insulte a fost preluat cu mândrie de artiști.

Monet și-a dedicat ultimele trei decenii grădinii sale de la Giverny, unde a pictat seria „Nuferilor” în peste 250 de pânze. Multe dintre ultimele lucrări au fost realizate în timp ce artistul suferea de cataractă, care i-a alterat percepția culorilor spre tonuri roșiatice și gălbui; după operație a repictat unele bucăți pe care le considera prea întunecate.

Cele mai mari panouri cu „Nuferi” au fost dăruite de Monet statului francez și instalate în două săli ovale la Orangerie din Paris, ca un fel de capelă laică a păcii, inaugurată în 1927, la câteva luni după moartea pictorului. Suprafețele pictate se întind pe aproape o sută de metri liniari.

Ca să studieze cum lumina schimbă un singur subiect, Monet a pictat fațada catedralei din Rouen în peste treizeci de variante, la ore și în condiții atmosferice diferite. Lucra la mai multe pânze deodată, trecând de la una la alta pe măsură ce soarele se muta pe piatră.

Vreau să pictez aerul în care se află podul, casa, barca. Frumusețea aerului în care sunt aceste obiecte, și asta nu este nimic altceva decât imposibilul.

André Derain a fost trimis la Londra de negustorul de artă Ambroise Vollard în 1906, ca să picteze capitala britanică în felul în care Monet o făcuse mai devreme. Rezultatul a fost o serie de vederi ale Tamisei și ale podurilor, dar în culori fovist de aprinse, cu ape roz și portocalii.

Impresionismul (anii 1870, Franța) surprinde impresia de moment și jocul luminii naturale, folosind tușe scurte, vizibile și culori pure. Numele vine de la tabloul lui Claude Monet, „Impresie, răsărit de soare” (1872).

În Impresionism, Claude Monet a pictat serii ale aceluiași motiv - nuferi, catedrala din Rouen, căpițe de fân - la ore și în anotimpuri diferite, pentru a arăta cum lumina schimbă complet aspectul unui subiect.

Claude Monet a fost sufletul impresionismului francez, pictorul care a alergat toată viața după lumina schimbătoare a clipei. Tabloul lui „Impresie, răsărit de soare" a dat chiar numele întregului curent, iar nuferii din grădina de la Giverny au devenit ferestre spre pace și tăcere. Picta în aer liber, cu pata repede, prinzând cum se preschimbă catedrala din Rouen de la o oră la alta. Bătrân și cu vederea slăbită, a continuat să picteze apa și florile, dăruindu-ne o lume care respiră liniște.