Oameni

Corneliu Baba s-a nascut pe 18 noiembrie 1906 la Craiova, fiu al pictorului de biserici Gheorghe Baba, si si-a desavarsit formatia artistica la Iasi sub indrumarea lui Nicolae Tonitza, obtinand diploma in 1938. A devenit cel mai important portretist roman al secolului al XX-lea, creand lucrari de o profunzime psihologica remarcabila, influentat de El Greco, Rembrandt si Goya. Seria sa de Regi nebuni si Arlechini l-a plasat in randul marilor expresionisti europeni, aducandu-i recunoastere internationala - expozitii la New York, Berlin si in alte capitale europene. A fost profesor la Academia de Arte Frumoase din Iasi si mai tarziu la cea din Bucuresti, formand generatii de artisti, si a primit titlul de Artist al Poporului in 1962. A murit pe 28 decembrie 1997 la Bucuresti, lasand o mostenire artistica de exceptie si memoriile sale publicate sub titlul Notes by an Artist of Eastern Europe.

Corneliu Baba isi nota gandurile despre arta si viata in carnete de insemnari in timp ce asculta muzica clasica, obicei care l-a insotit de-a lungul intregii cariere.

Corneliu Baba a pictat de-a lungul vieții numeroase variante ale temei „Regele nebun”, o serie tulburătoare începută mai ales din anii 1970. Figura regelui, cu chipul crispat și mâinile încleștate, este interpretată adesea ca o meditație asupra puterii, singurătății și fragilității umane.

Corneliu Baba a fost profesor la Institutul de Arte Plastice din București și a format generații de pictori, fiind recunoscut pentru măiestria portretului. A realizat portrete celebre, printre care cel al scriitorului Mihail Sadoveanu, tratat cu o gravitate și o profunzime psihologică ce amintesc de marii maeștri ai picturii vechi.

Născut la Craiova, Corneliu Baba este socotit cel mai mare portretist român, un maestru care căuta în chipul omului adâncimea sufletului. Pe urmele lui Rembrandt, își pregătea portretele prin nenumărate schițe ale mâinilor și ochilor, văzând în mâini o cheie a caracterului omenesc. La bătrânețe a pictat ample serii de „Arlechini” și „Regi nebuni”, cu o gravitate ce amintește de ultimul Goya. Prin arta lui, portretul a redevenit o oglindă a demnității și a tainei omenești.