Oameni

El Greco (Domḗnikos Theotokópoulos) nu era spaniol, ci grec, născut în Creta pe atunci sub stăpânire venețiană. Și-a semnat pânzele toată viața cu numele grecesc, cu litere grecești, chiar și după ce s-a stabilit definitiv la Toledo. Porecla „El Greco” amestecă articolul spaniol „el” cu cuvântul italian „greco”.

În „Înmormântarea contelui de Orgaz” de la Toledo, El Greco a împărțit pânza în două lumi: jos, un cortegiu de nobili în negru și dantelă albă, sus, o glorie cerească alungită și tremurătoare. Se crede că băiatul din colțul de jos, care arată către scenă, este chiar fiul pictorului, Jorge Manuel, iar pe batistă apare anul nașterii lui.

El Greco folosea figuri neobișnuit de alungite, cu trupuri parcă întinse și lumini fosforescente. Un oftalmolog a lansat cândva ipoteza că suferea de astigmatism, dar teoria a fost respinsă: dacă vederea i-ar fi distorsionat totul, ar fi pictat și pânza deformat, deci alungirea era o alegere stilistică deliberată, spirituală.

El Greco, adică „Grecul", pe numele său Doménikos Theotokópoulos, s-a născut în Creta ortodoxă și și-a găsit casa în Toledo Spaniei, unind icoana răsăriteană cu Renașterea apuseană. Chipurile lui alungite, cu flăcări de culoare și lumini nepământene, par a se ridica spre cer, ca în „Înmormântarea contelui de Orgaz". Multă vreme uitat, a fost recunoscut abia peste veacuri drept un mare vizionar. A murit la Toledo, orașul pe care l-a iubit și l-a pictat ca pe o rugăciune.