Oameni

Georges Braque, care fusese decorator și învățase meseria de la tatăl său, a introdus în pictura cubistă imitarea texturilor: lemn, marmură, litere de tipar. Aceste procedee de meșteșugar, precum pieptenele pentru vinișoarele de lemn, au adus în tabloul cult o urmă de mână de artizan. Astfel granița dintre pictura înaltă și meșteșug a fost pusă sub semnul întrebării.

Numele „cubism” s-a născut dintr-o ironie. Criticul Louis Vauxcelles ar fi vorbit despre „cuburi” și „bizarerii cubice” după ce a văzut peisajele lui Braque de la L’Estaque, expuse în 1908. Eticheta menită să ridiculizeze a devenit numele uneia dintre cele mai importante mișcări din istoria picturii.

Simțurile deformează, mintea formează.

Georges Braque a fost, alături de Picasso, părintele cubismului, curentul care a spart forma în fațete și a privit lucrurile din mai multe unghiuri deodată. Cei doi au lucrat atât de aproape unul de altul, încât Braque spunea că erau ca doi alpiniști legați de aceeași frânghie pe același munte. El a fost cel care a adus în pictură literele zugrăvite și lipiturile de hârtie, deschizând drumul colajului. Discret și cumpătat, a rămas toată viața credincios liniștii atelierului, departe de zgomotul faimei.