Oameni

Jan van Eyck s-a născut în jurul anului 1390, cel mai probabil în Maaseik, în dioceza Liège, și a devenit cel mai strălucit reprezentant al picturii flamande timpurii, ridicând tehnica picturii în ulei la o perfecțiune care nu va mai fi egalată multă vreme. A slujit la curtea lui Ioan de Bavaria și apoi, din 1425 până la moarte, la curtea lui Filip cel Bun, ducele Burgundiei, îndeplinind inclusiv misiuni diplomatice secrete — semn al prețuirii cu totul excepționale de care se bucura. Capodopera sa, Altarul din Gent, finalizată în 1432 împreună cu fratele său Hubert, este considerată una dintre cele mai ambițioase realizări ale artei europene medievale și renascentiste. Portretul soților Arnolfini, pictat în același an, conține o bogăție de simboluri citite și recitite de istoricii de artă de secole. A murit la 9 iulie 1441 în Bruges, unde se stabilise definitiv.

Jan van Eyck și-a semnat adesea lucrările cu deviza "Als ich kan" (Tot ce pot), un joc de cuvinte ingenios în flamandă care face aluzie chiar la numele său: Ich = Eyck.