Oameni

Paul Gauguin a părăsit o carieră de agent de bursă pentru a se dedica picturii, iar în căutarea unui „paradis” primitiv a plecat în Tahiti și mai târziu în Insulele Marchize. Marea sa pânză filozofică „De unde venim? Ce suntem? Încotro mergem?” (1897–1898) se citește de la dreapta la stânga, ca o poveste a vieții.

Culoarea, mai presus de toate, și poate mai mult decât desenul, este o eliberare

„Cei săraci pe malul mării” (perioada albastră a lui Puvis de Chavannes și influența murală) a marcat generația simbolistă, dar mai puțin știut e că Pierre Puvis de Chavannes picta pânze uriașe cu tonuri palide, aproape de frescă, deși lucra în ulei. Culorile stinse și compozițiile calme l-au făcut model pentru Gauguin, Seurat și tinerii de la Nabis.

Paul Gauguin, postimpresionist, a folosit culori plate și puternice și subiecte exotice inspirate din perioada petrecută în Tahiti, căutând o artă mai „primitivă” și simbolică, departe de civilizația europeană.

Paul Gauguin a fost omul care și-a lăsat viața tihnită de agent de bursă pentru a se face pictor, căutând mereu un loc mai curat și mai adevărat pentru sufletul său. Nemulțumit de Europa, a plecat departe, în Tahiti și în insulele Marchize, unde a pictat culori aprinse și chipuri pline de mister, ca în De unde venim? Ce suntem? Încotro mergem? Culoarea lui puternică și formele simple au deschis drum artei moderne, mai ales lui Matisse și expresioniștilor. A trăit greu și singur la capătul lumii, dar tocmai acolo a găsit tabloul pe care îl căuta.