Oameni

S-a născut în jurul anului 1433 și a urcat pe tronul Moldovei în 1457, domnind aproape jumătate de veac, cea mai lungă domnie din istoria țării. A fost un neîntrecut conducător de oști, purtând numeroase războaie pentru apărarea Moldovei, între care răsunătoarea biruință de la Vaslui (Podul Înalt) din 1475 împotriva unei mari armate otomane. Bun cârmuitor și om credincios, a ctitorit numeroase biserici și mănăstiri, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu după fiecare izbândă. Papa l-ar fi numit „atlet al lui Hristos” pentru statornicia sa în apărarea creștinătății. S-a stins la 2 iulie 1504 și a fost înmormântat la Mănăstirea Putna, ctitoria sa; Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat sub numele de Ștefan cel Mare și Sfânt.

Se spune că, după fiecare bătălie câștigată, ridica o biserică; tradiția îi atribuie ctitorirea a numeroase lăcașuri, între care mănăstirile Putna, Voroneț și Neamț.

Știai că Ștefan cel Mare a ridicat, după tradiție, câte o biserică ori mănăstire pentru multe dintre bătăliile sale? Numărul rotund de patruzeci și patru de lăcașuri, ținut minte de tradiția populară, e mai degrabă simbol al evlaviei sale decât cifră exactă. Cert este că ctitoriile lui, de la Putna la Voroneț, au înflorit în tot cuprinsul Moldovei.

Știai că Ștefan cel Mare a fost rănit la un picior în bătălia de la Chilia și că rana aceea nu s-a mai vindecat niciodată pe deplin? L-a chinuit ani întregi și i-a grăbit, spun cronicile, sfârșitul. Domnul care ținuse piept sultanilor și craiilor a fost doborât până la urmă de o suferință trupească pe care nicio victorie nu o putea alunga.