Oameni

Alcide De Gasperi s-a născut la 3 aprilie 1881 în Pieve Tesino, pe atunci teritoriu austro-ungar, și a crescut într-o familie catolică profundă care i-a modelat întreaga viață. Deputat în Parlamentul de la Viena înainte de Primul Război Mondial, a fost arestat și întemniţat de regimul fascist în 1927, găsind refugiu timp de mulți ani ca bibliotecar anonim în arhivele Vaticanului. Din decembrie 1945 și până în 1953 a condus opt guverne consecutive, reconstruind Italia democratică din ruinele războiului și ancorând-o ferm în blocul occidental prin Planul Marshall și NATO. A fost unul dintre arhitecții fondatori ai construcției europene, alături de Robert Schuman și Konrad Adenauer, convins că unitatea Europei este singura cale spre o pace durabilă; s-a stins din viață la 19 august 1954 în Borgo Valsugana.

În anii dictaturii fasciste, De Gasperi a supraviețuit lucrând ca bibliotecar anonim la Vatican — umilință pe care a acceptat-o cu seninătate, continuând să studieze și să scrie în tăcere.