Oameni

Ion C. Brătianu s-a născut pe 2 iunie 1821 la Pitești, dintr-o familie de boieri înstăriți, și s-a format la Paris, unde a îmbrățișat ideile liberale și republicane ale epocii. A participat la revoluția de la 1848 din Țara Românească și a militat în exil pentru autonomia și unirea Principatelor Române. Împreună cu fratele său Dumitru, a fondat Partidul Național Liberal și a jucat un rol central în aducerea prințului Carol de Hohenzollern pe tronul României în 1866. Ca prim-ministru (1876–1888), a condus România prin unul dintre momentele sale cele mai decisive: a obținut independența față de Imperiul Otoman în urma Războiului din 1877–1878 și a pregătit proclamarea Regatului în 1881. A murit pe 16 mai 1891, lăsând o dinastie politică ce a marcat decisiv evoluția României moderne.

Deși a contribuit decisiv la aducerea lui Carol I pe tron în 1866, Brătianu fusese cu câțiva ani înainte un republican convins care milita împotriva monarhiei — o transformare pragmatică ce a definit stilul său politic de-a lungul întregii cariere.