Oameni

Mihail Kogălniceanu s-a născut la 6 septembrie 1817 la Iași, din o familie boierească moldoveană, și s-a format la Berlin și Paris, devenind unul dintre cei mai luminați intelectuali ai generației sale. Istoric pasionat, a fondat revista Dacia Literară (1840) și a editat cronicile moldovenești vechi, contribuind decisiv la conștiința identitară a românilor. Ca om de stat și prim-ministru al lui Cuza (1863–1865), a fost arhitectul reformelor fundamentale: secularizarea averilor mânăstirești și legea rurală din 1864 care a transformat structura socială a României. A militat toată viața pentru Unire și, mai târziu, ca ministru de externe, a jucat un rol esențial în proclamarea Independenței României în 1877. A murit la Paris pe 1 iulie 1891, lăsând în urmă o moștenire politică și culturală de neprețuit pentru națiunea română.

Eu privesc ca Patria mea toată acea întindere de loc unde se vorbește românește.

La numai 23 de ani, Kogălniceanu a ținut cursul inaugural de istorie națională la Academia Mihăileană — un discurs atât de puternic prin viziunea sa pan-română încât autoritățile moldovene l-au interzis imediat, sistând cursul după prima lecție.