Oameni

S-a născut în jurul anului 1355 și a domnit peste Țara Românească din 1386 până la moarte, fiind unul dintre cei mai însemnați domni ai evului mediu românesc. Sub cârmuirea sa, țara a atins cea mai mare întindere, iar el a purtat titulatura ce cuprindea stăpânirea „de la munte până la marea cea mare”. Diplomat prevăzător și oștean viteaz, a încheiat alianțe cu regele Poloniei și cu domnii creștini vecini pentru a face față expansiunii otomane. A luat parte la lupta de la Rovine împotriva sultanului Baiazid, iar tradiția îl leagă și de bătălia de la Nicopole din 1396. S-a stins la 31 ianuarie 1418 și a fost înmormântat la Mănăstirea Cozia, ctitoria sa de pe malul Oltului.

Cronicarul otoman l-a numit „cel mai viteaz și mai ager dintre principii creștini”, o mărturie rară de prețuire venită din tabăra adversă.